Salariul de merit – o loterie măsluită

Salariul de merit - o loterie măsluită

Saptămâna trecută au fost discutate salariile de merit și distribuite celor mai competenți dintre noi sau celor cărora șefii lor ar considera că ar merita.

Sarcinile profesionale…

Nu înteleg de ce după atâta timp ne mai ascundem după deget și nu dăm cărțile pe față, spunând lucrurilor pe bune: hârtiile sunt doar o simplă formalitate, nimeni nu e ,,mai excepțional” decât altul, sarcinile sunt executate și atribuite pe fiecare sector în mod egal, că dacă nu, atunci nu ar fi corect și legal, cel puțin scriptic, că faptic tot timpul a muncit ăla care a fost mai mic sau mai fraier, tocmai de aceea și salariile de merit trebuie distribuite în mod egal.

Vechimea…

Vechimea ar trebui să fie principalul criteriu. Dacă în orice alt domeniu de activitate vechimea reprezintă mai tot timpul un avantaj, în cazul sistemului penitenciar, vechimea înseamnă doar uzurî, atât fizică, cât și psihică, lucru care duce la eficiența si randament scazute.

Întrebări fără răspuns…

Tocmai de aceea, aceste ,,premii” vin și cu o serie de întrebări și anume:

Cum mai motivezi/stimulezi un agent șef principal de poliție penitenciă cu o vechime de 20 de ani, care are toate gradațiile și toate sporurile la maxim?

Ce lucrare de excepție poate să facă un politist de penitenciare după ce au trecut doi ani de la angajare, perioadă în care abia iți inveți atribuțiile și sarcinile de serviciu și totodată este și o perioadă de acomodare cu mediul carceral, închis, departe de lume?

De ce se acordă parțial politistilor de penitenciare care sunt în prag de pensionare?

De ce sunt remunerați atât de des șefii punctelor de lucru?

De ce la noi nu se poate ceda ,,premiul” ca în celalalte unitati!

Divizarea angajaților și taberele de interese…

Aceste salarii au împărțit angajații din penitenciare în 3 categorii de persoane și anume:

câstigătorii – cei care trag mereu lozul norocos;

pierzătorii – cei care trag lozurile necâștigătoare;

indiferenții (cei care spun că nu îi interesează cine castiga, deși nu ar strica nimănui un ban în plus) – cei care nu joacă.

Cine-mparte…

Singurul lucru care contează în schema de mai sus este cine ține lozurile în mână și cine le împarte. Un amănunt destul de ,,mărunt”. Dragi conducători, în orice instituție și corporație din lumea asta cea mai puternica motivație este banul iar să acorzi felicitări în public nu prea e ,,sănătos”.

un angajat via cosmin.dorobantu@fsanp.ro

Publicat de Penitenciare INFO

Sindicalist

Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța

Fiat justitia et pereat mundus

%d blogeri au apreciat: