Efectul Toader - Dragnea: Infractiunile cu violenta in crestere

Efectul Toader – Dragnea: Infractiunile cu violenta in crestere

Recidivistii pusi in libertate inainte de termen gasca pedeseilor si-a tudoreilor fac ceea ce stiu: comit infractiuni si produc victime. Cu 15% mai multe infractiuni cu violenta.

Motivele sunt clare, si le explica si colegii de la politie: sunt din ce in ce mai putini politisti si din ce in ce mai multi infractori pe strada. Decizie politica. Nu doar penitenciarele sunt subminate cu buna stiinta ci si ordinea publica. Asta, reamintim, ca sa scape mustaciosu’ de puscarie. Ceea ce, fie vorba intre noi, n-o sa se intample.

Intre timp insa trebuie sa gestionam situatia creata de gasca susamintita. Criminalitatea creste, asa cum era de asteptat. Solutii reale nu se intampla. Nici investitii majore in conditii de detentie si nici programe de reintgrare sociala nu vedem sa misune pe strazi. Misuna hotii, talharii, violatorii si criminalii.

Sigur, o vreme o sa inncerce sa ne prosteasca cu statistica masluita, si-o sa tina pentru c-o sa si fie destui obedienti care sa se faca ca nu vad ce se intampla si ca nu inteleg ca nu poti lasa maimuta de la guvernare prea mult sa se joace cu proverbialul brici. Urmarile pot fi catastrofale iar raul facut va fi greu de indreptat.

Advertisements

14 thoughts on “Efectul Toader – Dragnea: Infractiunile cu violenta in crestere”

  1. nu știu cu ce vă ocupați la penitenciar, de altfel nici nu este important. Eu văd lucrurile din punctul de vedere al practicianului dreptului. ”Nici investitii majore in conditii de detentie si nici programe de reintgrare sociala nu vedem sa misune pe strazi. Misuna hotii, talharii, violatorii si criminalii”. Asta ați scris în articol sau cine a scris. Am înțeles foarte bine, despre asta am comentat. Sunt concluziile mele, dar nu din spatele biroului, ci din discuțiile cu deținuții. Sunt concluziile mele pe care mi le asum. Nu pot fi de acord cu titlul articolului pt.că se bazează pe judecățile dvs., fără să le fi argumentat cumva. Folosiți niște cifre luate din niște statistici și le folosiți ca fiind absolute. Nedeontologic.

    Like

    1. E foarte bine ca va asumati concluziile dumneavoastra din discutiile cu detinutii. Asta nu inseamna ca stiti despre ce vorbiti si ca trebuie sa-si piarda cineva timpul cu subiectele pe care dumneavoastra, practicanta a dreptului, vi le alegeti pretinzand ca ar avea vreo legatura cu tema articolului.

      Cata vreme nu stiti nimic despre penitenciare si din alte surse si aveti experienta zero in materia administrarii penitenciarelor nu sunteti calificata sa dati indicatii facand pe luminata si sa stabiliti ce e deontologic si ce nu. Stiu ca internetul rabda orice, dar dati-mi voie sa va spun atunci cand habar n-aveti ca habar n-aveti.

      Apropos de Efectul Dunning-Kruger, daca vreti sa aveti o opinie ceva mai completa, discutati si cu alte parti implicate in executarea pedepeselor. Daca faceti asta veti fi informata din mai multe puncte de vedere. Daca vreti insa sa ne si explicati ce trebuie facut, va trebui sa incepeti sa aveti un pic de experienta practica. Ceea ce inseamna ca ne auzim peste cativa ani.

      In cazul in care n-am fost clar, va admir entuziasmul si parerea buna pe care o aveti despre propria persoana, dar incercati sa intelegeti ca “discutiile cu detinutii” nu echivaleaza cu experienta in domeniul penitenciar si nu va califica pentru pozitia de expert in materie.

      Sper ca nu va contraziceti si cu doctorii pe diagnostice ori tratament doar pentru ca ati discutat cu pacienti ori cu mecanicii pe bielete antiruliu si rulmenti de la toba de esapament doar pentru ca v-ati plimbat cu masina, etc.

      Like

  2. Am scris în data de 28 ianuarie 2018 pe penitenciare.ro. :”Ne-am învățat să tratăm efectul, și nu cauza. Problema este că statul roman se folosește de propria lui vină ca să motiveze justiția restaurativă pe care o face. Statul român nu s-a preocupat niciodată de deținuți ajunși în libertate, la termen sau liberați condiționat. Nu a căutat nicio soluție pentru acești oameni care nu-și vor găsi de lucru pentru nu angajează nimeni personae cu cazier. Unii chiar vor să muncească. Experiența din pușcărie le-a fost de ajuns (spun ei). Riscul de recidivă în România este uriaș, aproape de 40%. Patruzeci la sută! Ministrul justiției nu știe cum să mai despăgubească deținuții, cum să le mai reducă pedepsele, ce criterii să inventeze. În felul acesta, instituția pedepsei va doar o amintire. Instanțele trimit la pușcărie infractorii, ministrul justiției le dă drumul pe altă parte prin tot felul de artificii. În România nu există politici postpenale pentru foștii deținuți care, odată ajunși în libertate, vor face tot ce știu ei mai bine… La locurile de deținere nu se fac cursuri de calificare, ci numai programe educative gen creație literară unde sunt înscriși deținuți cu două clase! Executarea pedepsei nu este axată pe muncă, pe cultivarea valorilor în societate. Este un relaș în patru acte pe care ministerul justiției îl răsplătește foarte generos! Sunt deținuți care nu aveau nicio meserie la arestare, nu au nicio meserie nici la liberare. Dacă au mai mult de doi ani rest de pedeapsă sunt supuși măsurilor de supraveghere, dacă au un an, 11 luni și 29 de zile, nu. Statul roman are grijjă numai de condițiile de detenție, dar pe foștii deținuți îi bagă sub preș. Aceste politici asemenea ”recursului compensatoriu” nu vor avea decât efectul invers celui scontat. Numărul de deținuți va fi în continua creștere pt.că pentru ei cea mai mare pedeapsă este să-I lași în libertate. Prin urmare, binecuvântată fii, închisoare!”

    Like

    1. La locurile se fac si cursuri de calificare. Chiar foarte multe. Va admir entuziasmul dar tratand puscaria la modul romantizat, n-o sa-i rezolvam problemele. Chiar nu ajuta cu nimic ca reluati principii generale si ni le prezentati ca fiind descoperiri remarcabile pe care tocmai le-ati facut si care simtiti nevoia sa ni le impartasiti ca sa ne mai luminam.

      Cu toii cunoastem principiile, nu sunteti primul/prima care a descoperit puscaria. Problema nu e la principii si la strategii. Problema e la punerea in practica a ceea ce spun toti enuntatorii de principii printre care din pacate va enumerati. E buna, deci, si literatura sunt buni si pareristii. Mai greu e cand e eceva de facut concret. Unii raman anonimi, altii se intorc in anonimat.

      Si Toader si Dobrica si “Simona” spun lucrurile care trebuie. In mare masura. Mai greu e cu facutul. Unul n-are de gand, altul nu e in stare, cel din urma personaj ramane anonim si virtual. Va astept, deci, in fata cu proiecte concrete. Restul, sunt povesti. Si nu ma intelegeti gresit. E extrem de utila dezbaterea publica, cu singura conditie sa insoteasca un om de actiune.

      Like

      1. să știți că nu teoretizez și nici nu am intelectul limitat, după cum credeți că nu aș înțelege, sunt grefier la biroul judecătorului de supraveghere. Când personalul din penitenciare nu le respectă drepturile, deținuții fac plângere la judecătorul de supraveghere. Dvs. îi sfătuiți să facă plângere dacă sunt nemulțumiți, Nu întotdeauna plângerile lor sunt justificate, asta e realitatea. Dar îi văd cum pierd vremea, cum se plâng de mâncare, cum se plâng că e prea cald, că e prea frig. Vreau să spun că lipsa unei activități aducătoare de venituri nu este profitabilă. Mulți dintre deținuții care părăsesc penitenciarele au 0 lei în cont. Munca deținuților este o marfă care dacă este corect apreciată este profitabilă pentru ambele părți. Eu văd lucrurile astea zi de zi pt.că plângerile lor la noi ajung. În punctele de vedere care ni se comunică, administrația locului de deținere ne spune că nu sunt fonduri pentru…, nu avem fonduri deocamdată…. la rectificarea bugetară… Când s-au ivit contracte de prestări servicii pt.deținuți, au fost refuzate de administrație pt.că personalul de supraveghere nu dorea să-i însoțească din cauza programului…Și, atunci, despre ce vorbim? Au directorii de penitenciare, în calitate de manager, competența de a căuta finanțare? Fac asta? Nu fac… pentru că sunt penitenciare în care directorul este temporar în funcție (1 an), sunt cu delegare din alte penitenciare tot pe termen scurt, în concluzie, nu există interes, nu că nu se poate.

        Like

      2. Nici n-am spus ca aveti intelectul limitat. Am spus doar ca nu intelegeti despre ce vorbiti. Amestecati elemente de realitate cu propriile prejudecati fara sa intelegeti contextul. De unde si rezultatul: o serie nesfarsita de banalitati enuntate pe un ton superior.

        Pur si simplu intelegeti atat de putin despre lucrurile referitor la care opinati incat nu intelegeti ca nu aveti nici competenta, nici experienta si nici abilitatile de a da indicatii in materie. PS. Cautati Efectul Dunning-Kruger, veti intelege la ce ma refer.

        Like

      3. noi nu trebuie să rezolvăm problema pușcăriilor, ci a deținuților, nu pușcăria recidivează, ci deținutul….

        Like

      4. Inseamna ca n-ati inteles nimic din articolul pe care-l comentati. Nu e despre problema detinutilor vorba si oricat de interesante vi s-ar parea propriile teme, comentariile trebuie sa mai fie si relevante adica sa se refere la tema articolului.

        Nici n-am spus ca nu recidiveaza detinutul, dar cum nu va pasioneaza comentariile la obiect ci tot felul de banalitati sententioase, pot sa inteleg c-ati descoperit ca “detinutul recidiveaza”. Multumesc, dar cred ca e deja cunoscut.

        Like

  3. Problema recidivei nu este cauzată (numai)de recursul compensatoriu, este cauzată de lipsa politicilor postpenale privind situația condamnaților, a foștilor condamnați. Statul roman s-a învățat să trateze efectul, și nu cauza. După cum vedeți, statul roman răsplătește relașul în patru acte al deținuților. În penitenciare, cu deținuții se fac preponderant activități antiplictiseală, și puține cursuri de calificare sau deloc. Problema deținuților care nu au avut nicio calificare la arestare rămâne la fel de mare deoarece pleacă din pușcărie la fel de calificați. Cu recurs compensatoriu sau nu. Să nu dăm vina pe aceste ”remedii”. Nimeni nu angajează personae cu cazier. Statul trebuie să aplice reduceri la taxe și impozite pentru agenții economici care angajează foști deținuți (care vor să muncească). Persoanele juridice care au fost condamnate la plata amenzilor pentru anumite infracțiuni să poată beneficia de reduceri ale amenzii dacă organizează cursuri de calificare cu deținuții. Statul nu trebuie să fie doar paznicul deținuților în închisori, deținuții nu trebuie numai să ceară drepturi pt.că li s-au recunoscut fele de fel de drepturi, ci trebuie să și ofere la schimb ceva. Penitenciarele ar trebui să aibă autofinanțare, nu să fie găuri negre pt.buget. Deținuții să muncească să-și plătească obligațiile civile impuse prin sentințe, să-și câștige existența în penitenciar. Sistemul penitenciar trebuie reformat din temelii.

    Like

    1. Nici n-am zis ca recidiva ar fi exclusiv cauzata de aceste asa-zise remedii, de fapt legi cu tinta pentru politicieni. Aceste scamatorii juridice sunt un factor care agraveaza. De acord cu facilitatile, si noi am propus. In ceea ce priveste autofinantarea, e utopie curata. Nicaieri in lume nu se intampla si cine are ideea despre cum functioneaza un penitenciar intelege si de ce.

      Like

      1. Nu știu dacă autofinanțarea este utopie sau nu, de vreme ce în România nu a încercat nimeni să facă și altfel.. Ne plângem de lipsa spațiilor de detenție, dar nu se pot organiza spații exterioare pentru deținuții de la regim deschis în fostele mari combinate care, în loc să fie date la fier vechi, ar putea asigura spații extrem de largi pentru amenajarea de secții, de sere, ateliere, etc? Dar să se respingă cererile de muncă ale deținuților pt.că nu există front de lucru, se poate, este o realitate, o normalitate. Ca să răsplătim relașul în patru acte al deținuților, este o normalitate, iar pentru că nu am încercat și altceva, este o utopie. Uitați că sunt penitenciarele din Norvegia care nu au considerat utopie un mod diferit de executare a pedepselor. Și ei au violatorii lor, și ei au criminalii lor… Să știți că lucrez în penitenciar, dar văd lucrurile altfel. Ne plângem că deținuții au tupeu, au prea multe drepturi și prea puține obligații, dar nu din vina lor. Suntem încă tributari vechiului sistem, încă mai există reminiscențe ale vechiului sistem de deținere.

        Like

      2. Asa e. Nu stiti. Nu e vorba doar in Romania. E vorba de toata lumea asta. Autofinantarea penitenciarelor e o utopie. E foarte bine ca intelegeti lucrurile altfel, dar asta cu autofinantarea arata ca nu intelegeti prea multe.

        Like

Comments are closed.