În Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), șefii de direcții și de structuri nu mai conlucrează, ci se sabotează. Invidia, ura și fuga de răspundere au transformat conducerea centrală a sistemului penitenciar într-un grup de oameni care funcționează separat, fiecare pentru propria imagine, propria funcție și propria supraviețuire. În trecut, în vechea clădire a ANP, șefii de direcții se întâlneau, discutau probleme sistemice, căutau soluții și încercau să țină sistemul în picioare. Astăzi, în noua clădire de pe Calea Floreasca nr. 39, ai impresia că funcționează mai multe multinaționale cu obiecte de activitate fundamental diferite, fără nicio legătură una cu alta. Sectorul medical ridicat la fileu de FSANP este doar un sector „ajuns la perfuzii”. În realitate, întregul sistem penitenciar respiră greu. Poliția Penitenciară mai are oxigen doar de două respirații. Dacă nu se așează factorii de conducere la masă și să înceapă să trateze problemele cu responsabilitate, sistemul penitenciar moare.
Consiliile de conducere au devenit ședințe de tăcere și slugărnicie
În trecut, Consiliile de Conducere ale ANP erau animate de discuții despre problemele reale ale penitenciarelor. Se vorbea despre incidente, lipsă de personal, siguranță, coordonare și vulnerabilități. Astăzi, ședințele sunt axate aproape exclusiv pe dialogul dintre directorul general și sindicatele reprezentative. Directorii și șefii de structuri stau ca niște spectatori: nu vorbesc, ascultă și tac slugărnic. Nu vin pregătiți, nu au soluții, sunt puși în fața faptului împlinit și habar nu au ce se întâmplă în unitățile pe care ar trebui să le coordoneze. Oameni plătiți să conducă sistemul penitenciar ajung să afle problemele grave din pușcării de la sindicate, din presă sau după ce explodează câte un scandal.
Cum să mai funcționeze sistemul când „capul s-a împuțit”?
Cunoașteți expresia „Peștele de la cap se împute, dar de la coadă se curăță.”? Nu poți avea pretenția ca penitenciarele să funcționeze când tocmai zona care ar trebui să gândească, să coordoneze și să prevină s-a transformat într-o adunare de funcții fără reacție, fără soluții. Dacă tot folosim proverbul cu peștele care se împute de la cap, atunci trebuie spus direct: „capul sistemului penitenciar s-a împuțit”. Iar când conducerea Aparatului Central (ANP) nu mai funcționează ca o echipă omogenă, fiecare penitenciar începe să se descurce singur, după noroc, după instinct de conservare. Asta este coordonare? NU! Este începutul unei prăbușiri a sistemului penitenciar pe care mulți o văd, dar prea puțini au curajul să o spună public. Apropo, ce au spus directorii la chermeza din Poiana Brașov?
Lasă un răspuns