Vineri, 11 Noiembrie 2016 începând cu ora 12.00 are loc Ședința de dezbatere publică a Proiectului de Lege de modificare și completare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal propus de catre ministrul Justitiei, dna. Raluca Pruna.
Dezbaterea solicitată de către sindicate din Administrația Națională a Penitenciarelor va avea loc la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice din Str. Apolodor, nr. 17, latura Nord, Sector 5, Bucureşti, sala de ședință, parter. La acest link este disponibil anunțul Ministerului Justiției.
Mai jos, transmitem observațiile organizațiilor sindicale, sub rezerva că acestea vor fi detaliate în cadrul Ședinței de dezbatere publică:
1. Guvernul propune de fapt un act de grațiere colectivă mascată
Indiferent de terminologia folosită (recurs compensatoriu în acest caz) proiectul propus de inițiator este un act de grațiere colectivă mascată prin efectele directe legate de liberarea condiționată anticipată, cu impact negativ pe termen lung asupra creșterii criminalității și a numărului de deținuți din penitenciare.
Deținuții beneficiază de o reducere arbitrară a pedepsei – și vom explica în continuare de ce, indiferent dacă dau sau nu dovezi de îndreptare, sau că pot ori doresc a se reintegra în societate după liberare, acesta fiind scopul aplicării pedepsei privative de libertate. Beneficiul social al acestei măsuri este unul negativ și se concretizează în creșterea gradului de nesiguranță resimțit în comunitate.
În consecință, apreciem că Guvernul trebuie să-și exprime în mod corect intențiile pentru ca societatea să înțeleagă exact efectul acestei măsuri: deținuții vor fi liberați înainte de termen cu până la 156 de zile, pentru că statul Român nu poate îmbunătăți condiții de detenție. Nici pentru victimele infracțiunilor nu face nimic favorabil, ba dimpotrivă prin acest proiect.
Așadar, dacă Guvernul României are această intenție (de a propune o grațiere colectivă oricum ar dori s-o numească), atunci trebuie să își asume în mod deschis acest demers împreună cu inevitabilele consecințe în materie de încurajare a criminalității și de creștere pe termen lung a numărului de deținuți.
2. Ministerul Justiției dezinformează citând în mod eronat cauze CEDO
Fundamentarea actului normativ este de natură a induce în eroare organul legislativ. Un exemplu este cazul Mursic contra Croatiei, folosit pentru motivarea propunerii referitoare la utilizarea a 3mp/deținut ca referință pentru acordarea celor 3 zile de pedeapsă considerate ca executate suplimentar pentru fiecare 30 de zile de detenție in condiții improprii. Acesta este citat greșit și pare utilizat în scopul de a induce în eroare.
În realitate, inițial cererea deținutului în cauză a fost respinsă (12.03.2015) pentru că perioadele în care a beneficiat de mai puțin de 3 mp suprafață utilă au fost intermitente și de scurtă durată și pentru că avea suficient spațiu de mișcare, dar și acces la facilități de recreere pentru o perioadă suficientă de timp. Motiv pentru care în niciun caz acest exemplu nu poate fi generalizat.
Mai mult, la acel moment, unul dintre judecători a făcut opinie separată, considerând că există o încălcare a regulilor internaționale în materie de condiții minime de detenție, iar decizia la care Ministerul Justiției a făcut referire nu este cea definitiva, procesul fiind continuat in fata Înaltei Camere a CEDO. De asemenea motiv pentru a nu extrapola această decizie.
Tot în realitate Curtea a refuzat în permanență să folosească un standard de suprafață atunci când a evaluat respectarea condițiilor de detenție, fiind avute în calcul de fiecare dată un complex de criterii precum, printre altele: durata detenției, posibilitatea de a face exerciții în aer liber, sau starea fizică și mentală a deținutului.
Așadar raportarea exclusivă, în proiect, la acest criteriu de suprafață utilă disponibilă pentru fiecare deținut nu rezolvă problema în relația cu CEDO, existând în continuare posibilitatea aplicării unor sancțiuni, chiar dacă această lege este adoptată; problema de fond fiind de fapt condițiile de detenție precare, iar nu nu compensarea pentru acestea.
În context, suprafața medie totală care poate fi asigurată în sistemul penitenciar românesc este de aprox. 2,85mp/deținut. În funcție de specificul fiecărui penitenciar și de nevoile operative aceasta poate varia.
3. Fundamentarea proiectului de act normativ este superficială
3.1. Soluția propusă nu este practicată în Europa
În primul rând trebuie precizat că deși inițiatorul face referire la practica altor state aflate în situații similare nu face referire directă la legi care să asigure compensare în timp considerat executat pentru detenție în condiții improprii. Astfel Italia a luat in principal măsuri de politică penală, administrative si de îmbunătățire a infrastructurii penitenciare, incluzând și „un remediu compensatoriu”.
Inițiatorul nu indică natura și aplicarea acestui remediu compensatoriu din motivul probabil că acesta este de natură bănească și că nu este o soluție acceptabilă. Oricum nu este vorba de zile – câștig, iar Bulgaria – celălalt exemplu utilizat, are doar un plan. Ceea ce demonstrează că măsura propusă nu este una uzitată în Europa și este, mai curând, un experiment juridic.
3.2. Alegerea numărului de zile acordate în compensare este absolut arbitrară
În acest context, inițiatorul nu prezintă o justificare pentru acordarea beneficiului de 3 zile considerate executate. Fac aceste 3 zile considerate executate în scopul liberării condiționate, condițiile de detenție mai bune?
Cu certitudine nu, dacă nu sunt făcute investiții directe în îmbunătățirea condițiilor de detenție. Scade doar perioada pentru care deținutul se află în penitenciar în aceste condiții. Motiv pentru care considerăm că Ministerul justiției nu demonstrează că a evaluat în mod serios sau că înțelege această propunere.
3.3. Raportarea la suprafața totală nu este în acord cu practica CEDO
În plus, în opinia noastră, raportarea la suprafața totală a camerei pe care proiectul o propune ca și referință în calcularea suprafeței disponibile pentru fiecare deținut este eronată, CEDO făcând în permanență referire la „floor space” adică – într-o traducere aproximativă – „spațiu util pe podea”. Ceea ce exclude din calcul suprafețele ocupate de spații tehnice, spații igienico-sanitare, spații de depozitare și spațiile ocupate de mobilier, toate incluse în calculul suprafeței totale.
ANP nici măcar n-a evaluat vreodată câți mp de „spațiu util pe podea” este asigurat fiecărui deținut, standardul vechi fiind de 6mc de aer din volumul total al camerei, și cel nou aplicabil fiind de 4mp din suprafața totală. Ori, România este evaluată de organismele internaționale de monitorizare a condițiilor de detenție prin raportare la acest din urmă standard.
4. Ministerul Justiției nu prezintă o analiză de impact, deși aceasta este obligatorie pentru adoptarea actelor normative
La secțiunea a 3-a din Proiect – „Impact socioeconomic al proiectului de act normativ” inițiatorul pretinde că „nu este cazul” să dea detalii, deși în mod evident este nevoie, iar practica altor măsuri de grațiere – mascată în acest caz – demonstrează că numărul de deținuți crește sensibil pe măsură ce crește criminalitatea ca urmare a încurajării acesteia prin acte de clemență arbitrare.
Ignorând faptul că în cel mult 1 an deținuții beneficiari ai actelor de clemență se întorc în penitenciare comițând alte infracțiuni care au un prejudiciu, inițiatorul refuză să estimeze un impact financiar. Ori deținuții care se vor libera mai devreme pe baza unor beneficii primite din oficiu, vor comite infracțiuni care vor produce prejudicii și care vor avea un impact financiar.
Chiar și o estimare statistică ar fi fost suficientă, însă Ministerul Justiției nu furnizează niciun fel de cifră. Și, în aceste condiții, nici măcar upgrade-ul necesar sistemului informatic al ANP pentru punerea în aplicare a aceste măsuri nu este introdus la costuri.
În context, experți ANP, estimează un plus la liberări condiționate datorită acestei măsuri de aprox. 700 în primele 6 luni, dar marja de eroare este greu de precizat iar cifra nu poate fi folosită ca referință, cu precădere în contextul în care aceste liberări anticipate vor continua până la termenul propus de aplicare (31 decembrie 2022).
5. Inițiatorii proiectul omit situația persoanelor din Centrele de Detenție și Arest Preventiv
Aparent, inițiatorul nu a inclus în consultări Ministerul Administrației și Internelor deși în Centrele de Detenție și Arest Preventiv se află un număr semnificativ de persoane private de libertate și condițiile din aceste instituții au fost în permanență criticate de către CEDO și de către instituțiile internaționale cu atribuții în domeniu (ONU, CPT, etc).
6. Mecanismul de implementare este construit defectuos
6.1. 4500 de camere de detenție trebuie evaluate
ANP trebuie să evalueze fiecare din cele 4.500 de camere disponibile pentru a stabili cum anume poate aplica această lege înainte ca proiectul de lege să fie definitivat. Există o cartografiere parțială a camerelor de deținere. Însă nu există absolut nicio informație despre „suprafața utilă pe podeaua camerei” – acel „floor space” – folosit ca referință de către CEDO, iar o decizie guvernamentală în lipsa acestei informații nu poate fi una corectă.
6.2. Sunt necesare aprox. 168.000 de ore ca volum de lucru suplimentar în etapa inițială de aplicare a legii
Estimăm un număr aprox. de 168.000 de ore necesare doar pentru elaborarea inițială a celor peste 28.000 de dosare (elaborare dosar, corespondență, rectificări în dosar, etc), plus întârzieri de până la 6 luni după intrarea în vigoare a legii pentru ca ANP să-și poată reorganiza sistemul informatic prin includerea datelor referitoare la suprafața și numărul de deținuți în timp real în fiecare cameră de deținere. La mijloc este o procedură de achiziție și un timp de execuție pentru noile funcții ale sistemului informatic care într-o estimare optimistă va dura doar 6 luni.
6.3. Un deficit de 8000 de posturi și 1.5 milioane ore suplimentare
Lipsește așadar personalul necesar implementării acestor prevederi legale, iar faptul că în proiect este prevăzută obligația directorului de penitenciar de a-l asigura în lipsa acestuia nu este nici realist și nici o dovadă de înțelegere a problemelor care pot apărea în practică în aplicarea acestui proiect de act normativ.
6.4. Proiectul nu include prevederi referitoare la potențialele contestații
Estimam anterior că mii de deținuți vor contesta dosarele referitoare la acordarea acestui beneficiu din oficiu. Toate aceste cauze vor crește presiunea pe instituțiile penitenciare și pe instanțele de judecată. Ori, în proiect nici măcar nu este luată în calcul această posibilitate, cât se poate de reală.
La fel de reală precum cea a nevoii obiective de a accepta cererea unui deținut și de a-l muta într-o cameră în care ar avea sub 3mp disponibil. Sunt rațiuni de siguranță personală și de siguranță a locului de deținere care reclamă astfel de măsuri, iar unele penitenciare pur și simplu nu vor avea alte opțiuni. Pentru acest motiv considerăm că este absurdă propunerea inițiatorului de a interzice în mod expres aprobarea unei astfel de solicitări.
6.5. Cele 3 zile de câștig pentru 30 de zile în detenție improprie sunt doar o vocație deși beneficiul nu poate fi revocat
Surprinzător, tot acest efort administrativ se finalizează prin a evidenția zile-câștig care sunt de fapt o vocație și un instrument juridic, nu un drept al deținutului (vezi nota de fundamentare). Ceea ce însemnă că, așa cum se întâmplă și în situația celorlalte zile-câștig obținută prin muncă sau participare la activități, judecătorul poate respinge liberarea condiționată, deși această reducere a fracției nu poate fi revocată (art.951 alin. 5) conform inițiatorului.