penitenciare.info

Cititorii îmi pun întrebări cărora le răspund aici: Nu, nu m-am certat cu directorul general Bogdan Burcu. Din contră, avem o relație apropiată. Am încredere în el. Este un om de bună-credință, îngăduitor, prea împăciuitor pentru un sistem bolnav și netratat de peste 2 ani de zile. 5 luni de iertare a unor “gunoaie” sunt un semnal prea prost pentru agenții și ofițerii integri și responsabili din poliția penitenciară. Oricât de prieten aș fi cu Bogdan Burcu, adevărul trebuie spus. Principiile nu au preț, nu se negociază. Mulți vă întrebați de ce spun “calul mort”. Este vorba de Teoria Calului Mort. O găsiți pe Google, la o simplă căutare. Se aplică și în ANP și chiar în unitățile subordonate. Voi vă cunoașteți cel mai bine penitenciarul. Dacă exagerez, e vina mea, dacă nu exagerez e vina următorilor șefi: Burcu, Morar, Românu, Stănciugelu. Dacă nu se iau măsuri imediate, vina va deveni a lui Marius Tiugan și a lui Radu Marinescu. Consilierul ministrului (care are în supervizare penitenciarele) și ministrul (care coordonează penitenciarele) deja știu de ieri că Poliția Penitenciară se îndreaptă într-o direcție greșită. ANP are nevoie de terapie. Urgent!

De ce am scris acest manifest? Pentru că am văzut o postare a ministrului Radu Marinescu.

Îi urmăresc activitatea ministrului Radu Marinescu. Este dedicat, aplecat spre rezolvarea problemelor din aria sa de competență, în care intră si penitenciarele. Nu știu cum e în alte instituții coordonate direct de ministru, dar în penitenciare situația se apropie de zona critică. Din respect pentru domnul director general Bogdan Burcu și pentru domnul ministru Radu Marinescu, încep cu articole manifest pentru a trage un semnal de alarmă. E nevoie de fermitate, e nevoie de direcție clară în ANP și în unitățile subordonate. E nevoie de unitate la vârful ANP. E nevoie de colaborare între Burcu, Morar, Românu, Stănciugelu. 5 luni de indulgență și dezbinare la vârful ANP și-au pus amprenta pe sistemul penitenciar. Deși, luați individual, cei 4 șefi ai poliției penitenciare sunt profesioniști, avem cea mai slabă conducere a ANP din ultimii 15 ani. De ce? Vă las pe voi să trageți concluzia finală. Să revin la motivul elaborării acestui articol!

PR la Barou, agonie în penitenciare

Ministrul Justiției, domnul Radu Marinescu, și-a găsit timp să participe la aniversarea a 194 de ani de avocatură bucureșteană, un eveniment de PR elegant, cu discursuri despre demnitate, tradiție și valori juridice. Pentru acest lucru, vă felicit, domnule ministru Marinescu! E nevoie de colaborare, de imagine, de atenție. În timp ce aplauzele au răsunat în sala Baroului, în penitenciare s-a auzit doar ecoul unei liniști apăsătoare, acolo unde corupția, neregulile și lipsa măsurilor imediate au devenit regulă. Contrastul e frapant: pe de o parte, imaginea plăcută a ministrului care este interesat de instituțiile din subordine, pe de altă parte, realitatea infectă a unei poliții penitenciare abandonate.

Bisturiul, nu paracetamolul

Domnule ministru, sănătatea poliției penitenciare nu se tratează cu paracetamol. Până acum ni s-au administrat doar pastile, ca măsuri.. Nu e vorba de o simplă răceală a instrucției ANP, ci de o metastază a corupției și a nepăsării, care cere bisturiul hotărât al reformei prin digitalizare, debirocratizare și nu în ultimul rând eficientizarea activităților. A ignora boala sistemului penitenciar înseamnă a-l condamna la moarte sigură. Până la Crăciun, nu colindele vor răsuna în penitenciare, ci prohodul unei instituții care se îneacă și cere, disperată, responsabilitate, fermitate, reformă și direcție. De 5 luni, ANP nu găsește busola.

Semnal de alarmă

Nu contestă nimeni importanța colaborării cu Barourile și nici valoarea tradițiilor juridice, însă, dacă Ministerul Justiției (MJ) își consumă energia doar în festivisme, în timp ce penitenciarele putrezesc în corupție și debusolare, atunci România nu mai are un sistem de justiție echilibrat, ci o vitrină frumos decorată în care să așezi un ANP care se dărâmă sub propria incompetență. Urgența reală nu e la cocktailurile aniversare, pe rețelele de socializare Facebook și Instagram, ci pe secțiile de deținere, în celulele deținuților care au început să pună stăpânire pe unele pușcării, dar și în birourile penitenciarelor. Domnul director general Bogdan Burcu are responsabilitatea eliminării gunoiului de sub preșul ANP. Nu e prea târziu nici acum. Peste câteva luni va fi prea târziu. Igiena morală a sistemului trebuie garantată, fără întârziere, domnule Radu Marinescu.

Poliția penitenciară a rămas fără direcție, iar debusolarea a devenit regula de sistem. Când fiecare face ce vrea, sistemul face ce poate. Și cum sistemul nu poate mai nimic fără o direcție precisă, intrăm cu deciziile direct în gard. Oglinzile din ANP sunt defecte. În ele, pisicile se văd lei, mâțele plouate se văd tigri de pușcărie. În realitate, când ies din oglindă, miaună sfios și se ascund sub birou la primul „ham” venit din “altă parte”.

Corupția, sport național în Poliția Penitenciară

Dacă pe timpul lu’ Halchin Răposatu’, DIP nu mai era lăsat să descopere nicio neregulă, pe timpul lui Burcu, DIP descoperă… degeaba. Soluția unui sistem fără soluții? Eradicarea corupției pe toate palierele. Dracu’ a mai pomenit sub cupola Ministerului Justiției să crească atât de ușor corupția?! Halal Justiție, halal penitenciare! Cică noi reabilităm infractori, dar la vârful unor pușcării se ung corupți de carieră, oameni care au atâta hoție în sânge încât dacă-i tai, curge direct impostură, nu profesionalism și integritate.

Directorii – domnii Goe ai penitenciarelor

Unii directori sunt ca domnul Goe. Oricât de incapabili ar fi, primesc ca răsplată o nouă ungere în funcție. Dacă sunt destul de proști și corupți, primesc o nouă ungere într-o altă pușcărie. Conducerea ANP crede că scapă de probleme prin operațiunea permutărilor: încurajator pentru corupție, descurajator pentru progres, dezamăgitor pentru polițiștii de penitenciare onești. Aici e vorba de “sânge in instalație” ca să te lupți cu lichelele. Dacă nu, joci la trecerea timpului.

Busola stricată

A dracu’ de busolă a moralității, că nu mai găsește Nordul de ceva timp în Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). Polițiștii de penitenciare nu mai muncesc de frica unei reforme născută moartă, care aduce mai multă panică decât eficiență și economicitate. Șefii ANP? Vin la serviciu doar ca să aibă de unde pleca. Până se prinde Ministerul Justiției (MJ), se vor trezi cu protestele pe tema “corupției” la ușa clădirii din Str. Apolodor, Nr. 17, sector 5 București. Să nu spuneți, domnule Tiugan, domnule Marinescu că nu știați!

Preșul fugit, gunoiul rămas

Preșul penitenciarelor le-a fugit de sub picioare lui Burcu, Stănciugelu, Romanu și Morar. Preșul a fugit, dar gunoiul sistemului stă grămadă la ușa birourilor acestor șefi. Singura lor contribuție vizibilă pentru penitenciare este că încă nu au uitat să respire, in rest, nici aerul pe care îl consumă nu aduce vreun folos pentru poliția penitenciară. Le pute și lor, dar n-au sânge în instalație să-l măture. 5 luni de ars gazul ANP-ului… degeaba. N-au produs nimic, doar uimire. Ba mai mult, nici nu știu unul de altul. Cea mai destrămată conducere a ANP din ultimii 10 ani.

Duhoarea spre minister și guvern

Duhoarea corupției va ajunge la ministru și la primul-ministru. Se mai pune doar problema când crapă, nu dacă crapă. În zilele următoare, pe masa celor patru șefi ai ANP vor ateriza niște hârtii cu proces-verbal, unde sindicatele vor cere ceea ce ar fi trebuit să fie de la sine înțeles: eradicarea corupției și măsuri ferme la problemele din sistem. Dar cum să ceri soluții acolo unde ședințele ANP-SINDICATE au fost îngropate de luni întregi? Ședințele ANP-SINDICATE au murit, consiliile de conducere au intrat în comă, iar poliția penitenciară e sufocată de probleme. Totul pare mort, iar singura mișcare vizibilă e rușinea care se prelinge peste un ANP activ doar pe rețelele de socializare (Facebook, Instagram). Rușine!

Coroana și lumânările

Între timp, angajații au început să strângă bani de coroană și lumânări pentru o poliție penitenciară aproape sucombată. Lemne și pietre pe un sistem parțial mort, care altădată era condus de oameni grei, al căror nume îți îngheța sângele în vine. Acum? Avem doar directori și șefi cu nasul înfundat, incapabili să simtă putoarea pe care o lasă sub preșul lor gunoiul ascuns al poliției penitenciare. Lei sau pisici? Cum îi vedeți pe cei 4 (patru) șefi ai ANP?

Cine mai are nevoie de polițiști de penitenciare, când Pelendava e păzită de câteva zeci de câini fără stăpân? Pătrund nestingheriți printre gardurile pușcăriei care nu mai sunt garduri și se simt ca la ei acasă. Angajații sunt speriați, in timp ce conducerea unității încălzește inutil scaunul din birou. Geamurile șefilor stau închise ca să nu-i deranjeze lătratul maidanezilor sau bâzâitul muștelor de prăsilă. Ieri, Pelendava era invadata de muște, azi de “patrupezi”. Mai nou, ilegalitățile au debarcat in curtea închisorii. STOP!

Maidanezii, adevărații șefi ai Pelendavei

Pe teren, adevărații șefi ai penitenciarului și-au făcut deja simțită prezența. Să-i cunoaștem:

• Canis ALFA (șeful haitei): „Haită, pregătește-te! La strigarea mea lătrăm toți, să creadă directorul că vine Corpul de Control de la ANP! Trei, doi…” l
• Lăbuță Sexy (iubita lui Canis ALFA): „Hai, măi Alfa, iar cu lătratul ăsta? Eu nu-mi stric vocea pentru muncă patriotică. Vreau să fiu recompensata ca angajații piloși ai penitenciarului. Vreau și eu să-mi fac câștigul pentru pensie ca…”
• Canis ALFA (șeful haitei): “Taci, cățeao! Nu da nume că se supără… știi tu cine! Femeie câine, tu n-ai spirit de haită! Ăștia din conducere ne-au dat penitenciarul pe mână și tu faci figuri? Îți dau ultima șansă: latră cu noi sau te mut la adăpostul de… conducere! Că acolo nu latră nimeni, doar se scarpină-n… dos.”
• Buldogul Filosof (maidanezul înțelept): „Auziți, băi, haită, Pelendava e fără stăpân, ca și noi. Ăștia din conducere nu mișcă nimic. Trăiesc într-o altă lume?”
• Țuțu Mușcătură Turbată: “Taci, potaie! Au stăpân. Cică e unu Rădulescu. De pe la ANP, fost șef pe la DIP.
• Azorel Schelălăitul: La DIIIIP?! Aoleo, Canis ALFA, eu zic să nu mai lătrăm pe nimeni, că sar ăia de la ANP pe noi ca arși. Ne dau afară.
• Puffy Șchiop: “Pe cine dracu a mai dat ANP-ul afară, ca să ne dea și pe noi?!”
• Lăbuș Ureche Bleagă: “Era să zic eu pe cine… Dar ne amendează CNA-ul. In cel mai rău caz, ANP-ul ne comasează cu ăia de la C.D. Și cu Maxima. Sau ii taie lui Canis ALFA funcția de șef de haită.”
• Canis ALFA (șeful haitei): “Lăbuș, termină cu burcismele astea! Aici in haită nimeni nu comasează, nimeni nu face reorganizare. Când ai devenit burcist? Doamne ferește! Vrei să te audă ăia de la sindicate?!
• Patrocle Aristocratul de Mahala: „Șefu’, lasă dracu reforma! Pelendava are probleme mult mai mari. Am văzut niște documente pe partea asta de logistică, contabilitate, financiar. Cică s-a făcut o boacănă mare și câteva mai mici, dar și ălea grave. Nici dracu’ nu a verificat. Cică, noi am fi oficial singurii in legalitate aici pe zonă! Dacă mai continuă șefii să semneze ca primarii și ilegal, in scurt timp Pelendava va fi doar a noastră! Cică ii arestează pe toți.”
• Coada Strâmbă: „Raiul pe pământ, fraților! Pușcăria e câinească.”

Musca, partenerul conducerii: intră peste tot, tace și vede

Între timp, prin colțuri, musca Pelendavei își freacă picioarele de plăcere: „Câtă carne vie! Cât jeg dulce de vară-toamnă! Mulțumim, domnule director, că ne hrăniți și pe noi!”

La Pelendava, vara nu începe cu soare și liniște ca intr-o pușcărie de provincie, ci cu invazia muștelor de prăsilă, crescute la umbra mizeriei de la porcii și de la vacile unității. Roiuri negre, îngroșate de gunoi și mirosuri pestilențiale, se revarsă peste penitenciar ca un nor de teroare biologică. Pute, nu miroase. Nici pavilioanele administrative nu scapă, birourile angajaților sunt asediate, iar secțiile de deținere par desprinse dintr-un film de groază cu insecte apocaliptice. Conducerea închide geamurile și aprinde odorizantele de cameră, dar realitatea e simplă: Penitenciarul Pelendava e raiul muștelor și iadul celor care lucrează aici. Mai nou s-a umplut și de maidanezi. Păcat de unitatea asta in care nu s-a mișcat nimic de ani buni. A ajuns o cocioabă.

Oftatul maidanezului bătrân

În spatele scenei, un maidanez mai bătrân, cu ochii tulburi, oftează:

• Veteranu’ Resemnat: „Ce-a ajuns și Pelendava… de la pușcărie militarizată, la cârciumă de câini și muște. Cândva, oamenii făceau ordine aici. Acum, doar noi.”

Realitatea de Pelendava

Conducerea? Fantomatică…. Ori nu iese din birouri să-i verifice pe subalternii care comit ilegalități, ori a învățat să trăiască în simbioză cu patrupedele și artropodele diptere. La Penitenciarul Pelendava câinii fac legea prin sectorul operativ, iar muștele bâzâie prin ședințe, in administrativ. Morala? În timp ce ANP se umflă in pene cu viitoarea digitalizare și debirocratizare, la Pelendava, statul român inventează noul concept de „Penitenciar canin”. Și aici chiar funcționează expresia: “Stăpânul lipsește sau latră la lună. Nici măcar nu mai bâzâie la soare.”

STOP!

Prezentul text este un manifest, un semnal de alarmă adresat decidenţilor de la Penitenciarul Pelendava: V-aţi decuplat de la realitate şi v-aţi racordat la ilegalităţi sau la girarea lor. Nu mai merge aşa!

Cerinţă clară: Reveniţi imediat la responsabilitate și integritate! Pasivitatea și complicitatea nu mai sunt o opţiune. Acestea vor genera consecinţe publice, juridice şi sindicale. Acest articol e o promisiune de acţiune. Pelendava trebuie redată ordinii şi legalităţii. STOP!