Polițiștii de penitenciare trăiesc într-o lume a pușcăriilor lui DEZ. O lume DEZumanizată, DEZechilibrată, DEZintegrată, DEZbinată, DEZgolită și DEZlipită nu mai e o lume, ci un morman de resturi profesionale, într-o junglă de uniforme. La final de carieră, vom rămâne doar cu cenușa unei instituții care se devorează singură. Atât s-a putut… Dar mai e speranță.
DEZumanizată
Polițiștii de penitenciare nu mai au suflet. Sunt de un egoism terifiant. Nu mai avem sentimente profunde de apreciere, de admirație, de respect pentru polițistul de penitenciare coleg. Despre deținuți, nici atât. N-am avut niciodată. Asta ne e cultura de pușcărie. Dar, respectul și bunul simț față de colegul de lângă noi, când a dispărut? Invidia, răutatea, neghiobia au luat locul unor valori etice ajunse istorie în penitenciare. Atât s-a putut…
DEZechilibrată
Polițiștii de penitenciare nu mai pun în balanță binele cu răul. Aleg mereu răul care le satisface un EGO stricat. Pretindem de la sistem și nu îi oferim nimic. Doar vrem, pentru că noi considerăm că ni se cuvine. Fals! Într-o zi va veni nota de plată. Cam aici am ajuns…
DEZintegrată
Polițiștii de penitenciare nu mai sunt obiectivi. Preferă să moară și capra colegului, dacă el nu are capră. Metaforic vorbind… Dacă colegul lui are un spor, iar el nu îl are, chiar dacă nu desfășoară aceleași activități, preferă ca decidenții să îi taie sporul colegului, dacă el nu-l poate avea. Atât s-a putut…
DEZbinată
Polițiștii de penitenciare nu mai sunt o entitate coagulată. Sunt ăia de la pază, ăia de la socio, ăia de la resurse, ăia de la escorte, ăia de pe secție, șefii, ăia de nu fac nimic, ăia de duc în spate pușcăria. Nu mai suntem colegi, suntem “ăia”. Pătrățica fiecăruia nu îi mai ajunge, ci își dă cu părerea de pătrățica colegului, a cărui muncă o bagatelizează. În felul acesta, suntem ușor de stăpânit, nu de condus. Atât s-a putut…
DEZgolită
Polițiștii de penitenciare nu mai studiază. Suntem goi pe dinăuntru, deși le știm pe toate. Nimeni nu mai citește, ci întreabă în stângă și în dreapta pe colegul pe care-l știe că e mai conștiincios. Acesta este efectul deprofesionalizării polițiștilor de penitenciare. Ne credem deștepți, dar în esență suntem… fudui și plini de prejudecăți. Avantajul polițistului de penitenciare prost e că întotdeauna este mulţumit de el însuşi. Ăsta e nivelul…
DEZlipită
Polițiștii de penitenciare nu mai sunt conectați la scopul unui penitenciar, la nevoile colectivului. Ce vrea societatea de la noi? Suntem rupți de realitate. Toți ne dăm cu părerea despre ce ar trebui să facă celălalt, dar când vine vorba de ce trebuie să facem noi ne prevalăm de expresia: “Dar unde scrie că trebuie să fac asta?!”. Vrem progres, vrem performanță, dar să le facă altcineva. Dacă altcineva se apucă să facă ceva, îl prezumăm de un interes ascuns. Ce să ne ceri…
O lume a penitenciarelor DEZumanizată, DEZechilibrată, DEZintegrată, DEZbinată, DEZgolită și DEZlipită nu are cum să producă progres, poate doar eșec. Atât s-a putut…
(Prezentul articol este un pamflet satiric adresat ministrului Justiției, domnul Radu MARINESCU, și directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, domnul Bogdan BURCU. Mesajul nu este unul personal, ci o radiografie critică a lumii penitenciarelor pe care cei doi au datoria să o înțeleagă și să o repare.)
One response to “Lumea pușcăriilor lui DEZ. Atât s-a putut…”
Foarte bun articolul ! Dezvăluie adevăratele fațete ale lumii de dincolo de gratii ! Și când spun Dincolo mă refer la cei care lucrează acolo ! Interesant este că și în acest articol, în ultimul paragraf, se așteaptă intervenția altora decât a lucrătorilor din penitenciare ca să rezolve racilele sistemului în loc să se reformeze și sa-și auto gestioneze problemele lucrătorii din penitenciare; e absurd să ceri doar factorilor de decizie să schimbe mentalități !