Rata recidivei nu a scazut si nu poate fi calculata conform metodologiei partidului aflat la putere.
Tudorel Toader, ministru al Justitiei, declara recent ca recidiva ar fi scazut in Romania, precizand in mod eronat ca n-ar exista nicio legatura intre recursul compensatoriu si nivelul recidivei. Ceea ce, daca ar fi adevarat, ar fi extraordinar. Realitatea, insa, il contrazice.

Asistam la o alta incercare de a dezinforma opinia publica, pe fondul prezentarii in mass-media a infractiunilor comise din ce in ce mai frecvent de catre fostii detinuti care au facut obiectul gratierii mascate. Sunt deja peste 4.000 de beneficiari si, statistica nu minte, 2/3 se vor intoarce in penitenciar, lasand in urma mii de victime pentru care Statul Roman nu pare a fi interesat sa gaseasca vreo compensatie.

Initial, ministrul Justitiei a incercat sa ascunda numarul real al detinutilor care au beneficiat de reducerea cu 1/5 a pedepselor privative de libertate (6 zile considerate executate la fiecare 30 de zile de detentie) si a faptului ca, prin lege, practic toti detinutii (hoti, corupti, talhari, pedofili, violatori, criminali, etc) beneficiaza de un act de clementa.

Paradoxal, si trebuie precizat, detinutii beneficiari ai acestui act de clementa, vor beneficia in continuare de prevederile acestui act normativ in situatia recidivei, acesta fiind aplicabil pana in 2022, cand sistemul penitenciar intelegem ca va fi modernizat, desi inca n-a fost demarata vreo lucrare de anvergura in acest sens.

Ne manifestam, in consecinta, serioase indoieli cu privire la cifrele avansate si de aceasta data de catre ministrul justitiei si ii amintim ca lumea civilizata nu calculeaza rata recidivei dupa modelul partidului aflat la putere. Un profesor de drept, chiar si afiliat politic, ar trebui sa stie asta.

In realitate rata reincarcerarii sau recidiva reala (reoffending rate) in Romania este de peste 40% recidiva (postcondamnatorie si postexecutorie) la care se adauga cel putin 20% detinuti cu antecedente penale, care comit infractiuni dupa expirarea termenului de incercare.

Nu avem, deci, motive sa ne furam singuri caciula si un ministru serios ar fi prezentat si o statistica verificabila care sa-i sustina afirmatia referitoare la asa-zisa scadere a recidivei prezentand si factorii care ar fi influentat acest fenomen, daca o astfel de concluzie ar fi reala. Din pacate, nu este cazul.

Este adevarat, in schimb, ca o parte din criminalitate a fost exportata, impreuna cu recidiva de rigoare, in Europa. Insa asta nu este o dovada de excelenta in politica penala. Este doar o externalitate nedorita a liberei circulatii a cetatenilor de care profita si infractorii si care deseori ne afecteaza iremediabil imaginea la nivel european.

Inainte de recursul compensatoriu in penitenciarele romanesti se aflau aproape 25.900 de detinuti, astazi ne apropiem de 23.000 (o parte dintre cei 4.000 de beneficari ai recursului s-au intors), iar in tarile din Europa sunt peste 12.000 de detinuti romani.

Ramane, deci, o intrebare la care Tudorel Toade si cei ca dansul vor trebui sa gaseasca rapid un raspuns: Cine plateste pentru suferintele si pagubele produse de catre recidivistii recursului compensatoriu?

Advertisements