Tudorel Toader, complicele infractorilor recursului compensatoriu

Tudorel Toader, complicele infractorilor recursului compensatoriu

Ministrul Justitiei Tudorel Toader poate fi considerat complicele infrcatorilor care au au fost liberati in baza recursului compensatoriu si au recidivat.

De ce complice?!

De ce complice?! – s-ar intreba unii… Pentru ca daca nu le-ar fi dat el drumul mai devreme din penitenciare, acele fapte nu se produceau.

Unii mai “pesedizati” ar spune ca: “Oricum, acei infractori recidivau.”. Retorica este fundamental falsa. Si voi spune de ce. Orice pedeapsa are rolul de a-l determina pe faptuitor sa constientizeze consecintele faptelor sale. Cu cat pedeapsa este mai mica pentru o fapta reprobabila, cu atat faptuitorul tinde sa o savarseasca mai usor.

Luati exemplu amenzilor rutiere! Cu cat este mai mica amenda, cu atat esti dispus sa incalci legea. Si invers.

O alta ipoteza este: conjunctura. Liberat mai tarziu, infractorul nu se mai afla in aceleasi imprejurari care au condus la savarsirea infractiunii respective.

Ce a facut recursul compensatoriu…

Cei care nu au vazut, auzit si simtit cum gandeste un infractor aflat dupa gratii, nu isi dau seama de ce recursul compensatoriu a condus la noi infractiuni.

Dupa gratii, “hotul” (termen folosit in mediul carceral pentru detinut), cand mai are foarte putin de ispasit din pedeapsa, devine indisciplinat, agresiv si dornic sa savarseasca noi fapte condamnate de lege odata iesit din penitenciar. Cei care lucreaza in contact direct cu “hotul” pot confirma.

“Hotii” vorbesc: “Si daca savarsec o noua fapta, am zile castig.” Si aici se refera la cele 6 zile castig pentru 30 de zile executate in conditii necorespunzatoare. Legea recursului compensatoriu a declarat apropape toate spatiile din penitenciare ca fiind necorespunzatoare. Toti detinutii beneficiaza, intr-o forma sau alta, de beneficiile recursului compensatoriu.

In felul acesta au iesit din penitenciare inainte de termen, aproximativ 15.000 de: criminali, violatori, talhari, hoti, agresori, pedofili, corupti.

Exemplu:

De ce e Tudorel Toader vinovat?

Tudorel Toader se face vinovat de pervertirea unei masuri gandite prost de la bun inceput. Ministrul avea obligatia sa repare ceea ce a fost gandit prost. Nu a facut-o! Din contra, a facut in asa fel incat sa iasa din puscarii, inainte de termenul stabilit de instanta, toti infractorii. Scopul?! Sa poata beneficia de zile castig si gulerele albe (coruptii).

Gulerele albe sunt cazate in conditii bune, in camere fara mucegai, plosnite, gandaci etc. Daca n-ar fi fost pervertita aceasta masura, gulerele albe nu puteau beneficia de 6 zile castig per luna.

2 thoughts on “Tudorel Toader, complicele infractorilor recursului compensatoriu”

  1. Domnule Dumitrașcu, să știți că nu există nicio corelație între severitatea pedepselor și scăderea ratei criminalității. Nu este o afirmație din partea unora ”mai pesedizați” cum vă place dvs. să credeți că numai astfel de oameni ”înrolați politic” pot să susțină, eu sunt chiar deloc ”pesedizat”, per a contrario, pot să susțin o altceva. Aceste lucruri sunt spuse de statisticile și de sociologi. Si să mai știți că nu recursul compensatoriu omoară oameni, ci comportamentul infracțional. Nu sunt de acord cu introducerea recursului compensatoriu, dar nu din motivul că omoară oameni. Nu sunt de acord nici cu cantitatea de drepturi oferită cadou deținuților. Dvs. vreți să spuneți că Fentzel nu viola dacă era liberat la termen? Sau că acela care l-a omorât pe bărbatul din Vrancea nu l-ar mai fi omorât dacă era liberat la termen? Deci prin recursul compensatoriu intervine ”mâna sorții”, a divinului, se stabilește cine moare și cine trăiește…Adică e vina victimelor că au ieșit în calea infractorului și i-au provocat să le violeze, să le omoare…omul potrivit la momentul nepotrivit…pentru că, nu-i așa?! orice pedeapsa are rolul de a-l determina pe faptuitor sa constientizeze consecintele faptelor sale. Cu cat pedeapsa este mai mica pentru o fapta reprobabila, cu atat faptuitorul tinde sa o savarseasca mai usor. Atât de tare au fost ”pătrunși” acei infractori de remușcări încât au reluat procedura de unde rămăsese. Lipsa de interes a statului față de politicilepost penale omoară oameni, răsplătirea foarte generoasă de către stat a relașului în patru acte al deținutului omoară oameni….Faptul că statul român apelează la măsuri paliative tocmai ca să nu se ocupe de problema postpenală a deținutului, mai ales a foștilor deținuți cu astfel de devianțe (violatori, criminali) asta omoară oameni, domnule Dumitrașcu, nu comparația cu amenzile contravenționale. Asta trebuia să spuneți dvs.în interviu, domnule Dumitrașcu, nu să trageți dvs. concluzii despre conjuncturi, că e mâna divinului: Liberat mai tarziu, infractorul nu se mai afla in aceleasi imprejurari care au condus la savarsirea infractiunii respective.

    Like

  2. Nu există nicio corelație între severitatea pedepselor și scăderea ratei criminalității, domnule Dumitrașcu. Nu e vorba de ”pesedizare”, ci de statistici și de cercetări sociologice. Sunt de acord că recursul compensatoriu nu trebuia să existe, cum nu sunt de acord cu multitudinea de drepturi acordate peste lege, dar comportamentul infracțional omoară oamenii, domnule Dumitrașcu, nu recursul compensatoriu. Vreți să spuneți că Fentzel nu mai viola acele femei dacă era liberat la termen? Sau că acela care l-a omorât pe bărbatul din Vrancea nu-l mai omora dacă era liberat la termen? Deci, recursul compensatoriu e un fel ”mâna soartei”, ruletă rusească…este vina victimei că a ieșit în calea infractorului și i-a provocat să le violeze, să le omoare, pentru că, nu-i așa? ”orice pedeapsa are rolul de a-l determina pe faptuitor sa constientizeze consecintele faptelor sale”. Atât de ”pătrunși” au fost de remușcări încât au reluat procedura de acolo de unde au rămas…Vorbim de comportamente deviante, de boli psihice. Lipsa politicilor post penale omoară oamenii, răsplătirea generoasă de către stat a relașului în patru acte al deținuților pe parcursul executării omoară oameni….Recursul compensatoriu este un remediu paliativ tocmai ca statul român să nu se ocupe de problemele legate de executarea pedepselor și de politice postpenale. Iar câtă vreme va fi așa, binecuvântată fii, închisoare! Selecția naturală, scapă cine poate!
    Asta trebuia să spuneți dvs.în interviu, nu să emiteți ipoteze nedovedite (că dacă nu se libera, nu mai omora)!

    Like

Comments are closed.