Ultrajele au devenit un fenomen cotidian in sistemul penitenciar. Nu trece o zi fara ca un angajat care desfasoara activitati directe cu detinutii sa nu fie amenintat, batut, injurat de catre acestia. Organizatia noastra sindicala a semnalat acest lucru in repetate randuri, atat conducerii Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP), cat si Ministerului Justitiei (MJ). Insa…

Se pare ca problema ultrajelor nu este atat de importanta pentru decidentii politici si nici pentru conducatorii celor doua institutii: ANP si MJ pentru ca, nici pana la aceasta data, nu au intreprins niciun demers concret de contracarare al acestui fenomen.

Intereseul pentru unul ca Dobrica sau Toader nu este siguranta angajatului, viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica a angajatilor ori a familiilor acestora. Interesul primului ca si al celui de-al doilea este mentinerea cu orice pret in functie, indiferent de mainile pe care le saruta ori lungimea leselor care le limiteaza libertatea de miscare/decizie.

Sa lasam nulitatile si sa revenim la problema ultrajelor! Trebuie sa acceptam ca ultrajul a devenit un fenomen la nivel de sistem. Un fenomen care se intampla zilnic si care va lua si mai mare amploare, iar actiunile detinutilor vor deveni, la un moment dat, sangeroase, critice.

Vreau ca ANP si MJ sa constientizeze urgenta unor masuri care sa scada numarul ultrajelor in penitenciare. O prima masura ar fi aceea a modificarii legislatiei din Codul penal, ori introducerea in legea de executare a pedepselor a unor prevederi care sanctioneaza foarte grav (disciplinar si penal) faptele de ultraj.

Inca nu se vrea. O conducere serioasa a MJ si ANP va rezolva si aceasta problema. Pana atunci noi vom insista.