Initial, domna Cristina Dumitran, directorul imputernicit al Penitenciarului Iasi, uitase ca organziatiile sindicale se consulta in probleme de interes profesional si socio-economic ale angajatilor. Cu intentie sau fara, dar uitase pur si simplu. Mai cheama uneori la domnia sa cate-un fruntas al subalternilor care sa-i confirme loial ideile si deciziile. 

 

Screen Shot 2018-06-13 at 00.20.47

Deoarece Sindicatul Iuris din Penitenciarul Iasi semnala continuu problemele cu care se confrunta membrii de sindicat, doamna Cristina Dumitran s-a gandit sa nu-l mai invite la consiliile de conducere si nici sa nu-l mai consulte in chestiuni de interes general pentru personalul din subordine. Doamna director se baza pe unii, altii care-i dadeau mereu dreptate in sedinte. Ar fi si aplaudat-o ca-n secintele PCR-iste, daca le-ar fi cerut-o.

Intr-o zi/seara, doamna director Cristina Dumitran, ca o adevarata ofitereasa a Directiei Inspectie Penitenciara (DIP) care este, si-a facut un “autocontrol” si, dandu-si seama de deficientele constatate, si-a autointocmit un plan de masuri in care a inserat: Reluarea dialogului cu Sindicatul Iuris Iasi. De apreciat!

Pe vremea nu prea-ndelungata, cand era ofiter DIP, daca ar fi constatat aceasta deficienta (n.r. interzicerea exercitarii drepturilor sindicale) la vreun director de penitenciar, l-ar fi bagat in comisia de disciplina, in cel mai bun caz.

Intr-un final, doamna Cristina Dumitran isi revine din bezna decizionala in care intrase si, ca-n filmele americane cu Jean Claude Van Damme, solicita convocarea Comisiei de Dialog Social din cadrul Penitenciarului Iasi, cu invitarea Sindicatului Iuris, pentru a discuta problemele penitenciarului. Asta da, transparenta decizionala!