Fenomenul ultrajelor a scapat de sub control si domnul Razvan Cotofana doarme in papuci, incuiat in birou, de frica sa nu ia nicio decizie care i-ar putea clatina scaunul caldut de director al celei mai mari directii din sistemul penitenciar (Directia Siguranta Detinerii si Regim Penitenciar – DSDRP-ANP).

Nu avem decat sa asteptam sa se vacanteze postul distinsului “profesionist” Razvan Cotofana, pentru ca sectorul operativ sa devina emblematic, cum era odinioara. Pana atunci acest sector rataceste in abulie. Ne trebuie cateva vaccinuri cu rabdare si suportabilitate ca sa putem pluti in deriva.

Nu este de bonton sa vorbesti de altul, dar parca asteptam de mult salvatorul care sa ne scoata din vria in care se afla sectorul operativ. Ne-a coplesit sentimentul de rusine in unitatile penitenciare cand vedem atata lasitate, incompetenta si impotenta la cel ce ar trebui sa fie exemplu pentru noi: Razvan Cotofana.

Culmea strategie pe termen mediu si lung a sefului suprem al pazei este sa nu faca nimic, in timp ce detinutii isi fac mendrele linistiti si ameninta, injura si agreseaza fizic personalul care desfasoara activitati directe cu ei.

Schimbarea de mentalitat este un proces de durata si tocmai de aceea nu se intrevede momentan nicio intentie a DSDRP-ANP de a depune un minim efort pentru a contracara acest fenomen al ultrajelor. Nu te astepti la progres, cand ai un sef care gandeste atat de profund, incat nou-nascutii ii pot citi gandurile si se pun pe ras.

Advertisements