Colegii de la Penitenciarul Botosani scriu despre valorificarea fortei de munca din penitenciare. O tema interesanta in contextul cvasi-disparitiei locurilor de munca pentru detinuti.

Oportunnitati ar fi, forta de munca exista, iar interes pentru un loc de munca in scopul de a pleca mai repede acasa, e clar, o sa tot fie. Doar ca domnul detinut vrea sa munceasca si noi n-avem unde. Rezultatul e ca ramane pe camera cate 23 de ore, freaca la cafele, da cu calutii si il agaseaza pe supraveghetor.

Sigur ca e nevoie de ceva investitii. Si atelierele de productie sau liniile de asamblare costa, costa si finantarea GAZ-urilor. Sunt insa cheltuieli necesare care, la un moment dat vor aduce si venituri pentru penitenciar dar si beneficii sociale. Poate se gandesc, deci, specialistii in productie bugetara, pe vremuri exista si facea treaba buna, si repun pe picioare acest sector de activitate.

Advertisements