Problema supraaglomerarii, conditiile improprii de detentie, lipsa acuta de personal si infucienta dotarii cu mijloace tehnice (uzate moral) a personalului din penitenciare erau stiute de factorii decizionali din Ministerul Justitiei (MJ) si din Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) de cel putin 10 ani. La vremea aceea de-i ca Basescu, Udrea, Voiculescu, Pacuraru, Dragnea, Vanghelie, Nastase nu credeau ca “vor fi beneficiarii” propriei lipse de interes pentru penitenciare. Brusc, viata a luat o turnura neasteptata si de aici…  

Detinutii au fost primii care au inteles lipsa de implicare a decidentilor inca de acum 10 ani si au profitat de cazarea necorespunzatoare, storcand bani din buzunarele contribuabililor, unii dintre ei chiar victimele lor. Statul roman nu a ințeles avalansa de sesizari formulate de detinuti catre toate institutiile lui: de la Presedintie, Avocatul Poporului, Ministere, Parchete, pana la ANP. Trebuia sa preintampine condamnarile Romaniei la CEDO. N-a facut-o. A lasat boala sistemului penitenciar sa se cronicizeze, aruncandu-i din obligatie cate o pastila din cand in cand. Cu alte cuvinte, statul, prin guvernanti, ne recomanda paracetamol pentru o boala cronica.

Anunțuri