Un vis implinit. Biografie imaginara.

Un vis implinit. Biografie imaginara.

Am facut o scoala militara. Poate la Baneasa, poate la Otopeni. Eram tanar, inzestrat cu o inteligenta nativa si un aer dominant, de barbat adevarat. A venit revolutia. Mi-a dat putin planurile peste cap, dar am reusit sa ma adaptez repede la vremuri. 

Am fost instruiti pentru asta, nu ca ciocoflenderii astia formati in civilie, la Bucuresti, Babes -Bolyai, Timisoara sau Iasi, la care daca te uiti stramb odata sau sufli peste ei, cad lati. Noroc cu baietii de la „Spiru”, cu care mai faci ceva treaba in sistem. Astia sunt respectuosi si recunoscatori sistemului, ca i-a primit.

Dar, sa revin. Revolutia a creat putin haos, in sensul in care ai pierdut respectul de odinioara al civililor de pe strada, din consiliile locale, din scolile patriei, din institutiile statului. Au inceput sa aiba tupeu, sa ti se impotriveasca, sa nu mai execute ordinele pe care le dadeai. Incepea sa fie o atmosfera destul de nasoala.

Era bine, totusi, ca rezolvai problemele la centru si daca venea un ordin de acolo, taceau imediat cei care faceau mofturi in teritoriu. Daca erau mai tari in clanta, reuseai sa ii mazilesti cumva, daca nu se conformau. Dar stresul era din ce in ce mai mare. Apoi, a venit dezastrul. Demilitarizarea, manageri publici, sindicate si alte tampenii. Noi nu eram pregatiti pentru asa ceva. Simteam ca ne fuge pamantul de sub picioare, nu altceva.

Trebuia sa facem ceva. Eram in razboi. Ne-am vorbit cativa si am decis. Domnule, doar nu am facut scoala aia degeaba. Inteligenta nativa, charisma, privirea, le avem degeaba, ce dracu? Ce ne invatau aia? „Tendintele, ca si caii, sunt mai usor de stapanit in directia in care deja se indreapta.” Inca o data – „Tendintele, ca si caii, sunt mai usor de stapanit in directia in care deja se indreapta.”

Adica, ne-a trecut glontul pe la ureche, am injurat strategia de imagine si comunicare– „ce atata presa?”, „ce atata libertate si transparenta?”. Tampiti am fost. Domnule, imaginea, imaginea! Nu mai poti in secolul XXI sa injuri imaginea. Daca nu ne facem imagine, suntem morti. Civilii.

Lasa, ma ca sunt si astia buni la ceva. Da-le, ma, sa faca un proiect managerial, oricum e numai pe hartie, la practica si experienta tot nu au cum sa te depaseasca, ce dracu. Da-le, ma, sa faca o strategie, un plan, o adresa. Buuuun! Hai, ca trebuie sa mearga!

Lupta cu magistratii am transformat-o si pe asta in avantaj. Nimeni nu ii suporta pentru salariile nesimtite. Ce lovitura am dat cu ei! Acum e momentul nostru!

Mai era o problema. Visul din tinerete! Visul din tinerete! Sa fim iarasi ce am fost si mai mult decat atat! Tampiti am fost cand ne-am opus progresului. Informatica, ce arma perfecta. Poti detine controlul, poti controla mailurile, angajatii, ce fac in timpul serviciului. Apoi, informatiile clasificate, avizele de securitate, serviciile secrete. Ce triada perfecta. Asa, ma, vezi ca merge!?

Hai, ma, ca e bine. Controlam totul, avem imagine, ii umilim cu armele lor, ma. Cu proiectele lor. Cu strategiile lor. Cu transparenta, deschiderea, cu cateva carti citite. Dar cu inteligenta noastra. Ha!

Externalizarea astora nu ar trebui sa reprezinte o problema. Ne trebuie cativa oameni mai sus-pusi. Si dintre ei, sa stii, ar fi unii de acord. E drept, ei o vad ca pe o solutie de a fi profesionisti. Noi nu vrem decat sa scapam de ei. Dar e bine ca unii ar pune botu la asta.

Paza oricum ii uraste. De pazisti nu avem de ce sa ne fie frica. Lor le spunem mereu: „voi sunteti baza, voi sunteti sistemul, pana si sindicatul ala care ne face ceva probleme, tot voi sunteti. „Custodie, custodie, custodie, custodie”. Pericolul poate sa apara numai daca pierdem increderea pazei. Dar nu avem cum, nu? Sau da?

Sursa: penifest.blogspot.com, 12.08.2010

4 comentarii

  1. Poate e adevarat ca, absolventii generatiilor recente dezvolta probleme de atitudine, nu respecta, nu sunt responsabili,trec jenant de inculti si este evidenta neputinta lor de a sta in echilibru. Dar nu poti stigmatiza generatia fara sa invinuiesti Directiile de specialitate ale ANP-ului , care au pregatit si intretinut in mod inconstient, un teren toxic si mocirlos pentru ea. Comportamentul si atitudinea absolventilor reprezinta o oglindă fidelă a idealurilor pe care le-a fixat ANP-ul, plasmuita fara doar si poate de dinozaurii intelepti care stau acum pe margine si se minuneaza de parca nu ei au reconfigurat sistemul dupa modelul lor in viata adica nepasarea, indolenta si incompetenta. Ignoranta grosolana a Directiilor
    de specialitate din ANP
    in ceea ce priveste sprijinirea tinerilor absolventi si includerea acestora in programe de specifice ( cum de altfel exista in toate structurile de aparare!!!) pana la intrarea
    lor pe deplin in activitate au schilodit NEVOILE DE ORIENTARE ale acestora. Astfel ca fiecare absolvent si -a dezvoltat propria busola care are intr adevar legatura cu exhibitionismul. ANP-ul in loc sa descurajeze astfel de comportamente prin implicare maxima ,expune absolventii , in mod iresponsabil unor deprinderi ale predecesorilor lor de altfel modele foarte slab pregatite ! Asa ca, ANP-ul organismul mort ,prin atitudinea de fiecare zi ,mutileaza generatii si generatii de absolventi care ,psihologic vorbind traiesc intr-un mental nereglat cu niste norme care exista doar in hartiile noastre . Nu absolventii sunt nepotriviti ci „scoala de corectie” pe care o ofera ANP-ul este nepotrivita psihologiei lor!

  2. La ce este buna scoala militara pentru un sistem demilitarizat? La ce este buna scoala militara pentru un sistem sindicalizat?

    1. ce tare….. ! Cine stie raspunsul la intrebari primeste un sejur pe holurile parlamentului, guvernului si intalniri cu „actuali ministrii, parlamentari, fosti ministrii ai justitiei, fosti directori generali”

  3. Foarte tare. Pertinent cu precizarea ca: autoflagelarea celor de la Băneasa Otopeni nu este ce a fost. Mai nou te uiți la cei ce vin de acolo și ce vezi: lipsa teorie vai de ele cunoștințe și stupoare dacă strigi la ei plâng. Nu mai sunt absolvenții de odinioară idem ai cd vine din școlile militare ale MAI/SRI

Comentariile sunt închise.