N-am inteles niciodata de ce sindicalistii mai sindicalisti fac poteci la ministere, cand toate drumurile duc la Roma (n.r. proteste). Pislaru si Pruna ne-au demonstrat anul trecut ca, oricate presiuni, telefoane si organizari ar face cei care mana in mod real sindicatele in strada, solutia finala ramane tot PROTESTUL.

Super fenta si driblingul merg doar in forbal, nu si in sindicalism. As aprecia ca in 2017 penitenciarele sa NU mai joace rolul exclusilor de la masa, cand se joaca cartea salarizarii cu “greii“ din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala. Strategiile de genul: “vor sa ne scoata din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala, ca se opune SRI, Armata vrea salarizare proprie” sunt fantasmagorice. In opinia mea nicio structura nu isi doreste un conflict care ar putea deveni public si care ar afecta-o.

Mi-as dori ca sindicatele sa fie mai virulente in negocierile cu ministerele si sa plece mai putin urechea la cantecelul de “Nani, nani, puiul mamei!” al guvernantilor.

Anunțuri