Zilele trecute am scris pe www.penitenciare.info un articol legat de alarmele de exercitiu, din cauza faptului ca in anumite penitenciare frecventa acestora, precum si scopul lor nu mai corespund necesitatii “alarmei de exercitiu” propriu-zise, ci devin simple pretexte pentru a aduce angajatii in toiul noptii la unitate, pentru a-i folosi la perchezitii, dupa cheremul directorului.

Ceea ce m-a uimit, este faptul ca, din cele 18.829 de persoane care au vizualizat articolul respectiv, s-au gasit cativa retrograzi, bantuiti de sentimentul fricii ancestrale, care sa se vaicareasca-n stânga si-n dreapta ca, din cauza articolului subsemnatului, ne vor scoate “astia” din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala. Altii, mai profunzi in tainele logicii penitenciare dadeau vina pe statutul special al angajatilor din penitenciare care ne obliga sa plecam capul la abuzuri sau ilegalitati comise de sefi, sau care ne converteste dogmatic la slugarnicie acuta.

Prin prezentul articol as vrea sa linistesc ambele categorii de angajati, atat pe retrograzi, cat si pe profunzii intelepti ai sistemului. Pentru prima categorie (retrograzii): Penitenciarele nu pot fi scoase din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala, cum nu pot fi scosi bucatarii din industria alimentara. Pentru cea de-a doua categorie (profunzii): statutul special al angajatilor din penitenciare este conferit de natura atributiilor, riscurile deosebite, presiunile, stresul, mediul inchis si gradul de periculozitate al detinutilor, in niciun caz nu este conferit de gradul de slugarnicie si toleranta la abuz al lucratorilor din penitenciare.

 

Anunțuri