Cel putin o parte a dezbaterii pe tema gratierii si dezincriminarii minimalizeaza cu un elan demn de lupte mai principiale infractiunea si ignora complet obligatia fata de victimele infractiunilor. Daca te uiti la televiziunile puscarioase si asculti politicieni si jurnalisti fosti, actuali si viitori condamnati asta intelegi. Niste oameni care nici macar n-au facut cine stie ce sunt chinuiti in penitenciarele romanesti. Motiv pentru care aproape c-am avut un premier condamnat, acum aciuat presedinte la Camera Deputatilor.

Evaziune, abuz, coruptie, furturi, violuri, talharii, crime. Niste copilarii zic vinovatii. Victimele, o neplacere acolo. Ce mare lucru?! Detinutii, saracii detinuti conteaza! Bietii de ei! Sigur ca nu i-a interesat pe niciunii inainte sa inceapa DNA, care are pacatele sale, sa-i mai bage pe la puscarie, dar acum e grava si e urgenta situatia. CEDO da in clocot, televiziunile platite de detinuti sunt in rosu, se fac talk-show-uri, plang mamicute care altfel n-au avut timp de feciorii deveniti infractori. E jale, e napasta. Marturiile sunt grozave, dar se folosesc filmari de-acum 15 ani.

Si apare si politicianul cu micuta lui condamnare pentru fapte de coruptie ori infractiuni in legatura cu serviciul. Un amarat, a orientat cateva milioane de euro catre propriul buzunar. Ce mare lucru? Merita el sa fie chinuit pentru atat. Si nici macar nu-i evident ca un bugetar de cand se stie nu putea sa patroneze un imperiu financiar si economic daca nu facea jmecherii avand in vedere c-a fost condamnat pentru o duda. I s-a intamplat nefericitului de Dragnea, care ar fi fost un prim-ministru cinstit, care n-a furat niciodata, potrivit propriilor declaratii.

A nu se intelege gresit. E nevoie ca sistemul penitenciar romanesc sa fie modernizat. Dar asta nu poate fi o scuza pentru iertarea in masa in profitul unor politicieni si afaceristi verosi. Milioane de romani care dorm linistiti acasa, chiar daca in conditii uneori mai proste decat in puscarie, dovedesc ca se poate sa fii si cinstit.

 

Anunțuri