Mai jos o analiza aprofundata a unei asa-zise urgente. PSD a mai fost la guvernare cand erau 50.000 de detinuti in penitenciare, totusi urgenta e acum acum cand sunt 27.000. Coincidenta, se gratiaza si pedepsele cu suspendare, iar Dragnea intamplator are una.

Si-a urcat in cap romanii si a devenit primul guvern contestat in strada la nici prima luna de la investire, iar acum, atacat pe toate fronturile, inclusiv de unii parteneri externi, Executivul Grindeanu se vede silit sa dea inapoi si sa puna in cui, un deziderat urmarit de conducerea social-democrata timp de 10 ani.

In fapt, in ultimii 26 de ani, problema tratamentului detinutilor in inchisori, la pachet cu chestiunea suprapopularii penitenciarelor, nu a interesat aproape pe nici un guvernanant pana cand dupa gratii nu au ajuns si politicieni din esaloanele superioare de conducere. Stiripesurse isi propune sa va arate mai jos modul in care a evoluat problema detinutilor din ’90 incoace si feleul in care decidentii politici s-au folosit de aceasta tema pentru a-si atinge adevaratul obiectiv din propria lor agenda.

Timp de 20 si ceva de ani, mai nimeni nu a fost interesat cu adevarat de conditiile de detentie din inchisori, cu atat mai mult politicienii care s-au perindat la conducere. Amchetele DNA si condamnarile ce a au urmat, inclusiv prin aducerea unor nume dupa gratii, precum Adrian Nastase si Dan Voiculescu, au provocat un adevarat cutremur printre politicieni care si-au adus aminte brusc ca exista o serie de decizii CEDO care au obligat statul la plata unor despagubiri serioase pentru unii detinuti de rand si au cautat sa le foloseasca pentru a usura soarta colegilor din politica aflati in suferinta dupa condamnari pentru diverse fapte de coruptie.

Pina atunci, situatia din penitenciare a lipsit de pe radarul celor aflati la putere. Din 2000 pana in 2012 au fost ani la rand in care in cele 36 de penitenciare au existat un numar dublu fata de detinutii de acum, adica peste 50.000 de persoane. In timpul guvernarii Nastase, de exemplu datele Administratiei Nationale a Penitenciarelor , ANP, arata ca inchisorile gazduiau in mod constant in jur de 48-49.000 de detinuti. Cu toate acestea, documentele vremii nu atesta niciun interes al guvernantilor pentru aceasta problema.

Doar in 2003 regasim o decizie a Curtii Constitutionale, emisa in urma unui demers a unor simpli avocati, pe tema gratierii colective, care au ridicat problema discriminarii. La cea vreme, legea acorda gratiere  doar celor cu condamnari definitive, in timp ce avocatii pledau pentru ca aceasta masura sa se aplice si celor care au comis exact faptele pentru care se acorda gratiere, dar care n-au primit inca o condamnare definitiva.

„In cazul gratierii colective sunt preponderente ratiunile de realizare a unei politici penale si sociale fata de o anumita categorie de condamnati pentru infractiuni ce nu prezinta un pericol social ridicat si care au dat dovezi temeinice de indreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clementa legiuitorului“, a decis atunci Curtea, care arata ca „gratierea colectiva se acorda prin lege organica, de catre Parlament“. Deci nu prin ordonante de urgenta cum a incercat acum sa procedeze Guvernul Grindeanu si nu fara o evaluare, in prealabila a riscului social pe care il poate comporta o asemenea masura.

Mai mult judecatorii CCR au ajuns la concluzia ca e discriminatoriu ca, pentru aceleasi fapte, un condamnat definitiv sa scape, iar altul, cu o condamnare doar in prima instanta, spre exemplu, sa ramana dupa gratii.  „Durata procesului penal si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de indeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea cailor de atac prevazute de lege si alte imprejurari care pot sa intarzie solutionarea cauzei“, sustinea atunci CCR.

In urma acestei decizii, Parlamentul a modificat legea. Gratierea s-a acordat exclusiv pentru faptele savarsite pana la intrarea in vigoare a legii, nu pentru condamnarile definitive existente pana la intrarea in vigoare a legii.

A fost nevoie ca oameni influenti, de la oameni de afaceri influenti, la politicieni cu diverse functii si demnitati sa experimenteze la randul lor conditiile din inchisori pentru ca un lobby serios in aceasta directie sa fie declansat. Cot la cot cu avocatii, o serie de parlamentari social-democrati, unii dintre ei apropiati ai unora dintre politicienii condamnati, au initiat o serie de demersuri si proiecte legislative prin care au cerut amnistia si gratierea pe motiv de suprapopulare a inchisorilor, in paralel cu tentativele de golire de continut a legislatiei penale, cum a fost binecunoscuta „marte neagra”.

In primavara lui 2013, fostul premier PSD, Victor Ponta recunostea ca inchisorile din Romania sunt prea aglomerate, iar statul roman ar putea suferi condamnari la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) din cauza aceasta, dar sustinea ca nu se pune problema unei gratieri colective. Nici a constructiei de noi penitenciare, pe motiv ca Opozitia ar sari si ar arata ca fondurile sunt necesare insa si pentru spitale sau scoli.

Premierul a fost de acord cu ideea ca o firma privata poate sa construiasca un penitenciar, insa Guvernul este cel care trebuie sa achite costurile de exploatare. La cea vreme, numarul de detinuti din penitenciarele romanesti ajunsese la 33.600, iar costurile lunare pentru un detinut la 2.397 de lei, bani in cea mai mare parte suportati de la bugetul de stat. Numarul unitatilor de detentie crecuse de la 36 la 43, cu o capacitate de 27.700 de locuri intre care un penitenciar pentru femei, patru penitenciare pentru minori si tineri si opt penitenciare spital.

Cu toate acestea, fostul ministru al Justitiei, Robert Cazanciuc arata ca este nevoie de deschiderea de noi unitati de incarcerare, dar avertiza ca e nevoie de un efoert financiar de un miliard de euro.

„In ultimii ani, numarul celor care intra in penitenciar este cu 10% mai mare, avem un grad de ocupare care merge pana la 180% in anumite penitenciare, este foarte greu sa administrezi un sistem penitenciar cu asemenea incarcare. Sistemul e supraincarcat cu persoane care au savarsit infractiuni de mica gravitate. Este foarte dificil sa pretindem celor care administreaza penitenciarele sa incerce forme de reeducare cand eu nu am conditiile minime de gestiune a unui sistem, ca sa putem avea sansa unei reintegrari ulterioare trebuie sa punem bazele unui sistem cu suficiente resurse”, declarat atunci Cazanciuc.

In loc de masuri de reinsertie sociala, pentru a preveni cazurile de recidiva din partea celor care si-au ispasit pedeapsa, politicienii au preferat solutia gratierii. In ultimii trei ani de zile, in Parlament a „plouat” cu astfel de initiative legislative.

In februarie 2013, Madalin Voicu si Nicolae Paun, ambii deputati, veneau cu un astfel de proiect de amnistie si gratiere, pe motiv ca sunt ingrijorati de conditiile proaste din inchisori. Ulterior, ambii au fost pusi sub acuzare in dosare instrumentate de DNA, dar au fost scapati de colegii parlamentari, care au blocat solicitarile procurorilor.

In Parlament, proiectul lor de lege a avut un traseu sinuos, iar timp de doi ani si noua luni masinaria PSD-PC a cautat cai de a-l transforma intr-un instrument adaptat nevoilor pe care le are orice VIP afectat de lupta anticoruptie.

Chiar daca nua fost adoptat, proiectul lor a devenit nucleul pentru ceea ce a devenit cunoscut ca „Martea Neagra”- data de 10 decembrie 2013, atunci cand, deputatii din comisia juridica au amendat proiectul amnistiei si gratierii, extinzindu-i raza de actiune pentru a include in prevederile ei si persoanele aflate in stare avansata in diverse procese in derulare. Presiunea presei si cea publica, interna si externa, a silit reprezentantii PSD sa o scoata de pe agenda Parlamentului, abia in a doua jumatate a lunii noiembrie 2014, la doua zile dupa prezidentialele pierdute de Victor Ponta si la 11 luni de la Martea Neagra.

Vezi si: Razboi total intre Klaus Iohannis si PSD: ‘Gratierea nu e pentru politicieni’ / VIDEO

Eforturile in aceasta directie aveau ssa fie reluate un an mai tarziu. Lansata in politica de partidul lui Dan Voiculescu, in iunie 2014, senatoarea PC Cristiana Anghel depunea un proitect de lege care prevedea gratierea integrala pentru condamnari pana in doi ani, cu o treime pentru condamnari intre doi si cinci ani, reducerea cu o patrime a pedepesei pentru condamnari intre cinci si opt ani si la jumatate pentru detinuti care au implinit 60 de ani, femei gravide, persoanelor cu copii in intretinere cu varsta de pana la cinci ani inclusiv, a persoane cu boli incurabile in faza terminala. Din nou, „imperativele umanismului” si conditiile grele din puscarii erau invocate de catre initiator. Peste un an, acum din postura de parlamentar ALDE, Angel da uitarii acest proiect de lege si cere pedepse cu inchisoarea pentru insulta si calomnie.

In octombrie 2014, opinia publica afla datele devenite publice dintr-un dosar DNA care demonstrau modul in care social-democratul Viorel Hrebenciuc, acuzat de trafic de influenta, ii solicita ministrului Dan Sova sa initieze un proiect legislativ pe tema amnistiei si gratierii, in schimbul sprijinului sau pentru functia de presedinte PSD.

Chestiunea gratierii avea sa fie reluata abia in vara lui 2016. „Avem penitenciare cu peste 200% depasita capacitatea. Pedeapsa e privarea de libertatea, nu umilirea, degradarea, tratamentul inuman. Nu o sa ma feresc, o sa spun public. Pun din nou problema unei amnistii si gratieri colective. E vorba de pedepse mici, pentru fapte care nu pun in pericol siguranta persoanei” arata senatorul PSD Serban Nicolae, ca justificare pentru proiectul de lege privind amnistia si gratierea pe care intentiona sa-l depuna.

Cuunoscut pentru relatiile sale cu condamnatul Catalin Voicu, senatorul erste acelasi care cu un an si jumatate inainte, in ianuarie 2015, vroia proiect de lege privind arestul preventiv. „Faptele savarsite prin acte de coruptie nu se justifica ca fiind acte de pericol concret pentru ordinea publica. Avem in Romania, persoane foarte importante la cel mai inalt nivel, cazuri de parlamentari care au fost cercetati in libertate, judecati, condamnati si care au ajuns in penitenciare pentru executarea unor pedepse privative de libertate fara ca sa fie nevoie de arestarea lor preventiva, ceea ce arata ca nu este o conditie sine qua non intr-o cercetare penala. Cazul lui Dan Voiculescu, de fosti ministri, ma refer la Relu Fenechiu”, spunea la cea vreme Serban Nicolae.

Intre timp, „Raportul international privind situatia respectarii drepturilor omului in Romania in 2014”, publicat de Departamentul de Stat al SUA in iunie 2015, remarca faptul ca „conditiile din inchisori au continuat sa fie dure si, in unele cazuri, sub standardele internationale. (…) De la inceputul lunii septembrie, capacitatea legala a sistemului de penitenciare era de 29.989 de locuri.

Conform statisticilor oficiale, suprapopularea a reprezentat o problema, in unele penitenciare nu s-a respectat suprafata standard de 4 m² per detinut, conform recomandarilor Comisiei pentru Prevenirea Torturii a Consiliului Europei. Detinutii au avut acces la apa potabila. Unele inchisori au oferit acces insuficient la servicii medicale, iar hrana a fost de proasta calitate si insuficienta. In unele inchisori nu au existat incalzire si ventilatie adecvate si iluminatul a fost insuficient. (…) Pana la mijlocul lunii iunie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Romania in 11 cazuri pentru conditiile neadecvate si tratamentele inumane si degradante din inchisori”.

Venirea tehnocratilor la Puterea redeschis problema detinutilor in inchisori. Presata de PSD, ministrul justitiei, Raluca Pruna anunta ca Guvernul a aprobat un memorandum prin care solicita CEDO amanarea luarii unei decizii pilot privind Romania pe subiectul conditiilor din penitenciare, si anunta ca la nivelul Ministerului Justitiei se are in vedere un plan de masuri pe termen scurt si mediu.

Printre masurile pe termen scurt avute in vedere, Pruna mentiona o mai buna actiune manageriala la nivel de penitenciar care sa prevada si gasirea de solutii prin care condamnatii sa poata munci pe perioada detentiei si astfel sa isi asigure o serie de beneficii ce decurg din munca prestata, inclusiv scurtarea perioadei de pedeapsa, asa cum s-a procedat deja la nivelul unui penitenciar. Ministrul mai sublinia, totodata, si importanta sistemului de probatiune si consolidarea acestuia inclusiv prin suplimentarea posturilor de consilieri de probatiune, in timp ce, pe termen lung, vedea ca solutii refacerea infrastructurii penitenciare si construirea de noi inchisori.

In niciun caz, gratierea colectiva cu care noul Guvernul Grindeanu, prin ministrul Florin Iordache a venit pe masa executivului, fara un studiu de imapct si fara sa ia in considerare solutiile alternative invocate de precedentul Guvern.

Mai mult, aflat in paralel, in faza de intocmire a noului proiect de buget de stat, Guvernul Grindeanu a anuntat ca bugetul alocat Administratie Nationale a Penitenciarelor (ANP) va fi substantial mai mic decat cel alocat pentru anul trecut. Si asta in conditiile in care, la sfarsitul anului 2016, au fost returnati la bugetul de stat circa 30 de milioane de euro.

Pe lista de anul acesta a bugetului alocat de Guvernul Grindeanu Ministerului Justitiei, in dreptul penitenciarelor scrie: 1,030 miliarde lei. Asta inseamna o scadere cu 1,39 la suta fata de anul trecut, atunci cand au fost alocati 1,044 miliarde de lei. Scaderea este pusa de oficialii Ministerului Justitiei pe seama faptului ca ANP n-a cheltuit toti banii alocati anul trecut, in buna parte si din cauza razboiului purtat de Raluca Pruna cu fostul sef ANP, Claudiu Bejan.

Din aceasta suma, puteau fi modernizate 11.000 de locuri de detentie, dar in bugetul de anul acesta nu au mai fost alocati. Prins cu m ata in sac, premierul Sorin Grindeanu a anuntat aseara, dupa o discutie cu toti ministrii la sediul PSD din Baneasa ca bugetul ANP va creste substantial.

Presat de opinia publica, amenintat de noi proteste in strada si de perspectiva unui referendum popular anuntat de presedintele Klaus Iohannis care sa cuprinda problema gratierii in sfera luptei anticoruptie, Guvernul Grindeanu isi vede demolata toata argumentatia pentru masura de gratiere colectiva si deja bate in retragere.

Afara , deciziile de gratiere colectiva si-au dovedit ineficacitatea. In 2006, confuntat cu legatura indubitabila dintre valul de crime si gratierea acordata de Parlament la scurt timp de la instalare pentru 24.000 de infractori condamnati, Guvernul italian a renuntat pe viitor la astfel de masuri pentru a solutiona problema supraaglomerarii inchisorilor si a apelat la masuri alternative, precum renovarea si constructia de noi penitenciare.

Si alte tari au gasit alte solutii alternative la gratiere. In Belgia, condamnatii se pot elibera conditionat dupa ce au executat o treime din pedeapsa, iar recidivistii dupa ce au executat doua treimi. In Franta, Polonia, Cehia si Italia infractorii primari se pot libera conditionat dupa ce au executat o jumatate din pedeapsa. In Italia, odata eliberati conditionat, ei sunt monitorizati electronic.

La aceasta ora, Guvernul Grindeanu si-a vazut anulat si ultimul argument – cel al pericolului de plata a peste 80 de milioane de euro, drept sanctiuni venite de la CEDO. Aflat la Strasbourg, presedintele Klaus Iohannis a anuntat ca nici vorba de asa ceva.

”Am discutat si cu presedintele CEDO si cu cel al Comisiei de la Venetia. Toata lumea ma intreaba ce se intampla la voi in tara. Am vorbit si despre posibilele amenzi de la CEDO si pot sa lamuresc problema. Aceasta decizie pilot va fi redactata si va fi facuta cunoscuta in prima jumatate a acestui an si se va referi la situatia din inchisorile romanesti. Trebuie sa gasim solutii. In mod eronat s-a spus acasa ca se cere gratierea. E doar o mica parte a solutiei.

Nici vorba de o presiune din partea CEDO. Lucrurile sunt rezonabile, iar despre partea de sanctiuni sau amenzi nu se pune problema, Nu se pune problema de o amenda. Va spun ca nu exista asa ceva si nu va fi o amenda, amenzile nu se dau pausal. A facut cineva un calcul pe coltul mesei cand s-a vorbit despre amenda de 80 de milioane de euro. Sa vedem ce doreste CEDO de la noi, sa elaboram un pachet serios si nu va fi nicio problema. Rezolvam problema acasa”, a spus seful statului

„Am un plan B daca aceste ordonante trec. Chestiunea cu referendumul e o chestiune politica. CEDO e ceva tehnic care trebuie rezolvat. Gratierea nu este solutia. Asta sa inteleaga cei care se agita cu gratierea. Aceasta discutie imi confirma ca la noi acasa s-a pus problema total gresit. S-a mers pe scoaterea unei teme din context intr-un fel nepotrivit. Nu stiu ce face guvernul. Nu exclud gratierea, dar nu pentru politicieni. E o aberatie. Gratierea e pentru cei din inchisori, nu pentru cei din Parlament care asteapta gratierea.”, a mai spus Iohannis, aratand ca Romania are 18 luni la dispozitie pentru a-si rezolva problemele.

In acest context, guvernantii au si ei propriul lor plan B. Potrivit unor surse din PSD, solutia adoptarii grasierii prin OU va fi abandonata si se va merge in Parlament prin initierea unor proiecte de lege. Totodata, este analizata si posibilitatea eliminarii pedepselor cu suspendare din proiectul gratierii, pentru a nu se mai da apa la moara ca poriectul este facut cu dedicatie pentru liderul Liviu Dragnea, care are o astfel de condamnare. In paralel, prejudiciile ar urma sa fie recuperate de stat in orice forma de gratiere.

Sursa: stiripesurse.ro

Anunțuri