“Imi asum” a devenit in zilele noastre o sintagma care, in gurile celor cu supradoza de idei, se traduce “Am gresit, si ce!”. Am intalnit aceasta sintagma atat la factorii decizionali din penitenciare (ANP si unitatile subordonate), cat si la ministrul de Justitie, Florin IORDACHE, care-si asuma cele doua ordonante privitoare la gratiere si la modificarea Codului penal si Codului de procedura penala.

Astfel celebra formula laconica “Imi asum.” cu care se raspunde atunci cand se savarseste o prostie cu buna stiinta sau neintentionat, nu te absolva deloc de absurditatea faptei si nici nu ii da acesteia un caracter legal si corect. Folosirea expresiei “Imi asum.” atunci cand se gresesti, te transforma inevitabil in calaul propriilor decizii, nu-ti valideaza actiunile, ci trimite incontestabil la abator pentru sacrificare.

Sunt doua tipuri de persoane:

  1. Cele care nu-si recunosc greselile si raman neclintite in horararea luata, pozitionandu-se in copitele membrelor inferioare, indiferent de consecinte. In aceasta categorie intra persoanele care folosesc expresia “Imi asum.”.
  2. Cele care recunosc greseala si depun toate eforturile pentru a o indrepta. In aceasta categorie se incadreaza persoanele rationale care prevad consecintele unei hotarari gresite.

Dumneavoastra cu ce categorie de persoane ati interactionat si in ce medii?

Anunțuri