Si DIICOT explica pe larg de ce este un dezastru proiectul Iordache (unii mai rai pretind c-ar fi fost facut la biroul lui Dragnea) referitor la gratiere si modificarea legii penale.

DIICOT sustine ca proiectul de ordonanta initiat de Ministrul Justitiei nu este intemeiat pe o analiza statistica a numarului de detinuti aflati in penitenciare, defalcata pe categorii de infractiuni, pentru a fi apreciat cu exactitate numarul persoanelor care vor fi eliberate si exista riscul ca gratierea sa favorizeze fenomenul infractional.

DIICOT a dat publicitatii joi un comunicat de presa in care critica proiectele de ordonanta privind gratierea si modificarea unor prevederi din Codul penal.

„Apreciem ca insuficiente elementele puse la dispozitie de Ministerul de Justitie pentru a evalua impactul gratierii in sfera infractionalitatii, dar semnalam riscul ca aceasta poate reprezenta o conditie favorizanta a fenomenului infractional specific din aria de competenta a DIICOT. Apreciem ca masura initiata de Ministerul Justitiei, asa cum a fost explicata in Nota de fundamentare, nu este intemeiata pe o analiza statistica a numarului de persoane incarcerate in sistemul penitenciar, defalcata pe categorii de infractiuni, astfel incat sa poata fi apreciat cu rigurozitate numarul de persoane care vor fi eliberate in consecinta gratierii pentru fiecare categorie de infractiuni vizate de ordonanta de urgenta si masura in care o atare abordare va rezolva problema definita in nota de fundamentare”, arata DIICOT.

In opinia DIICOT, includerea in efectele actului de gratiere colectiva a pedepselor, altele decat cele cu executare in regim de detentie, nu este justificata in considerarea argumentelor expuse in Nota de fundamentare.

„Proiectul OUG supus opiniei noastre este de natura a contraria corpul procurorilor DIICOT prin efectele sale care vin in contradictie vadita cu elementele de politica penala care au fundamentat actiunea organelor de aplicare a legii in ultimii ani. Astfel de elemente se regasesc in toate strategiile nationale in materie, adoptate prin acte normative in vigoare, caracterizate prin imperativul eficientei luptei impotriva coruptiei, a evaziunii fiscale, a criminalitatii organizate si a altor infractiuni grave. In masura in care liniile directoare ale politicilor penale ale statului se modifica, consideram absolut necesar ca eventualele modificari sa fie ilustrate in acte normative coerente, de natura sa clarifice directiile de actiune strategica la nivelul organelor de aplicare a legii”, mai spune DIICOT.

Procurorii apreciaza ca „urgenta adoptarii actului de clementa nu este echilibrat justificata”, in conditiile in care art. 73 din Constitutia Romaniei, precum si art. 2 din Legea nr. 546/2002, statueaza ca acordarea amnistiei sau a gratierii colective se reglementeaza prin lege organica.

Cu privire la proiectul de OUG privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, DIICOT sustine ca a initiat o consultare larga a procurorilor pentru o evaluare cat mai riguroasa „ante factum” a posibilelor efecte, iar rezultatele acestei consultari vor fi inaintate Ministerului Justitiei.

In comunicatul difuzat joi, DIICOT face o analiza a infractiunilor care apar in proiectul de modificare a Codului penal.

*** In cazul abuzului in serviciu, potrivit sursei citate, se observa o injumatatire a limitelor de pedeapsa si conditionarea existentei faptei de crearea unei „pagube” mai mari de 200.000 de lei, iar conform Notei de fundamentare temeiul modificarii art. 297 s-ar regasi in decizia CCR.

DIICOT sustine ca, studiind textul deciziei, se observa ca ceea ce au criticat judecatorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislatiei incalcate de presupusul faptuitor, fara a face in acest context vreo legatura cu un anume cuantum, tinand cont de faptul ca infractiunea de abuz in serviciu nu este una eminamente legata de o paguba, ca furtul sau inselaciunea. Valorile sociale aparate de art. 297 si urmatoarele din Codul penal sunt cele referitoare la relatiile de serviciu, iar nu cele referitoare la patrimoniul unei persoane.

„A conditiona insasi existenta unei infractiuni de o paguba (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infractional, nu interese legale vatamate) este, in opinia noastra, o eroare legislativa prin ea insasi. Cat priveste alin. 3, nou introdus prin propunerea legislativa, este de mentionat ca in referire la cazul unei persoane juridice de drept public plangerea prealabila ar trebui formulata de reprezentantul legal al acesteia, cel mai probabil autorul abuzului in serviciu, dat fiind faptul ca, in general, abuzul e generat de o persoana cu autoritate de decizie sau cu functie de conducere sau control. Nu in ultima instanta, textul astfel cum este redactat limiteaza sfera de aplicabilitate a infractiunii de abuz in serviciu, dezincriminand practic acte materiale care, desi intrunesc elementele constitutive ale infractiunii, nu realizeaza conditia producerii pagubei de 200.000 lei”, explica DIICOT.

Procurorii semnaleaza faptul ca nu exista in nota de fundamentare o referire la un studiu de impact, care sa arate numarul faptelor pentru care in prezent se efectueaza cercetari, numarul cauzelor care se afla pe rolul instantelor ori in raport de care au fost pronuntate condamnari pentru infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de Codul penal, iar „paguba” este de sub 200.000 lei, avand in vedere ca o atare noua reglementare va intra sub incidenta dispozitiilor art. 4 sau art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.

De asemenea, in noua reglementare a fost inlaturata pedeapsa complementara, fara a se da o explicatie cu privire la aceasta abordare legislativa.

*** In cazul neglijentei in serviciu, DIICOT sustine ca abrogarea acestei infractiuni ar lasa neacoperita sfera actelor materiale asemanatoare celor incriminate la art. 297 Cod penal, dar savarsite cu forma de vinovatie a culpei.

Potrivit DIICOT, de asemenea, nu s-a realizat un studiu de impact referitor la numarul cauzelor aflate pe rolul parchetelor sau instantelor avand ca obiect infractiunea prevazuta la art. 298 Cod penal ori numarul condamnarilor, avand in vedere ca o atare noua reglementare va intra sub incidenta dispozitiilor art. 4 sau art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.

*** In cazul conflictului de interese, se observa ca modificarea textului nu este menita sa puna textul in acord cu dispozitiile deciziei CCR, ci restrange in mod nejustificat sfera de aplicabilitate a acestuia, indica procurorii.

„Constatam ca judecatorii Curtii atrag atentia doar asupra faptului ca, prin modificarea Codului civil, contractele comerciale sunt considerate contracte civile, astfel incat termenul a devenit atat de larg, incat nu mai este predictibil. Asadar, sintagma ‘contracte comerciale’ putea fi inlaturata sau explicitata, cu pastrarea celorlalte dispozitii normative”.

*** In cazul denuntului, potrivit DIICOT, alineatul 3 este nou introdus fara a fi explicata in concret in nota de fundamentare ratiunea pentru care se doreste introducerea sa, celeritatea solutionarii unor cauze neputand fi primita ca explicatie suficienta.

DIICOT arata ca efectul introducerii acestui alineat in Codul de procedura penala are efecte in dreptul substantial, context in care o atare reglementare trebuia operata, daca era considerata necesara, in legatura cu infractiunile la care sunt prevazute cauze de impunitate, de exemplu art. 290 Cod penal, art. 292 Cod penal.

„Astfel cum este prezentat, termenul de 6 luni pare a fi un termen peremptoriu, introdus fiind in Codul de procedura penala. In general optiunea legiuitorului cu referire la introducerea unor astfel de termene apare drept sanctiune si se refera la neexercitarea unor drepturi de catre o parte in proces, nerespectarea termenului ducand la decaderea din drept. Or, optiunea de a depune un denunt nu este in mod necesar un drept procedural al unei parti, care neexercitat sa conduca la decadere din acest drept, ci mai degraba o facultate. Invederam faptul ca institutia denuntului, mod de sesizare a organelor de urmarire penala, este un act procedural derivat dintr-o obligatie de diligenta, morala, cetateneasca de care poate uza sau nu orice persoana fizica sau juridica care a luat la cunostinta despre comiterea unei fapte, alta decat faptele pentru care exista o obligatie legala de a denunta sau instiinta autoritatile sau organele de urmarire penala”, explica DIICOT.

Procurorii mentioneaza prevederile art. 266, art. 267 si art. 410 din Codul penal, care pedepsesc in conditii strict prevazute conduita pasiva a persoanei care, luand la cunostinta despre anumite fapte, alege sa nu instiinteze autoritatile ori organele de urmarire penala.

„Dintr-o alta perspectiva, in dosarele de competenta DIICOT, modul de sesizare in forma denuntului este legat si de dreptul inculpatului de a-si crea o situatie juridica mai favorabila, situatie pe care, fara amenintarea iminenta a unei condamnari grave, persoana cercetata nu ar crea-o, dat fiind faptul ca, in general, persoanele care fac obiectul denuntului sunt, de cele mai multe ori, ceilalti participanti la savarsirea infractiunii. Cei mai multi dintre denuntatori sunt complici sau coautori la faptele comise de persoanele denuntate si, cata vreme infractiunea se savarseste in conditii de avantaj pentru ele, nu au niciun interes sa faca denunt. Atat timp cat urmarirea penala se efectueaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, nu exista niciun motiv pentru care institutia denuntului trebuie limitata la un interval de timp de la data savarsirii faptei”, mai spune DIICOT.

In plus, termenul de sase luni care ar fi impus prin modificarea propusa de Ministerul Justitiei ar crea o cauza de impunitate pentru prezumtivul faptuitor si ar reduce, de fapt, termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul acestor infractiuni.

„Celeritatea solutionarii cauzei, invocata in Nota de fundamentare a proiectului OUG, nu este prin ea insasi un scop in sine, atata vreme cat principiile aflarii adevarului si al tragerii la raspundere penala a tuturor persoanelor vinovate de savarsirea de infractiuni in interiorul termenului de implinire a prescriptiei raspunderii penale trebuie sa primeze, fiind un deziderat social al oricarui stat democratic. In reglementarea actuala, denuntul s-a dovedit fara echivoc un instrument eficient al luptei impotriva criminalitatii organizate si a coruptiei prin intermediul caruia organele de aplicare a legii descopera savarsirea unor infractiuni care in mare masura ar ramane altfel nedevoalate”, mai afirma procurorii. http://www.agerpres.ro

Sursa: jurnalul.ro

Anunțuri