Cel putin 30 de morti intr-un alt episod al razboiului dintre gastile din penitenciarele braziliene

Cel putin 30 de morti intr-un alt episod al razboiului dintre gastile din penitenciarele braziliene

Jurnalul prezinta pe larg cea mai recenta dintre rafuielile dintre gastile din penitenciarele braziliene.

Cel putin 30 de persoane au fost ucise in revolta de la inchisoarea Alcacuz, aproape de Natal, in nord-estul Braziliei, unde politia a reluat controlul duminica, a indicat politia braziliana, citata de AFP.

„Cu siguranta, sunt mai mult de 30 de morti”, a declarat presei un responsabil al politiei, Otacillo de Medeiros, insarcinat cu anchetarea acestei revolte provocate probabil de infruntarile intre bandele rivale de detinuti pentru controlul traficului de cocaina.

Autoritatile avansau pana acum cifra de cel putin zece detinuti morti. Un nou bilant va fi furnizat duminica seara, ora locala. Otacillo de Medeiros nu a specificat daca aceasta noua cifra, de 30 de morti, se refera numai la detinuti sau include si membri ai personalului penitenciarului.

Aceste violente de la Natal se adauga celor care au cauzat deja moartea a o suta de detinuti de la inceputul anului. Un responsabil local pentru securitate publica, Caio Bezerra, anuntase mai devreme, in cursul zilei, ca fortele de politie au reluat controlul asupra inchisorii Alcacuz, cea mai mare din statul Rio Grande do Norte (nord-est).

Penitenciarul, unul suprapopulat, a fost incercuit pentru a evita evadarile. Dar autoritatile au explicat ca politia si agentii inchisorii au trebuit sa astepte zorii zilei de duminica pentru a intra in cladiri, detinutii taind curentul si fiind puternic inarmati.

Violentele au izbucnit sambata seara.

Un responsabil al administratiei penitenciare din statul Rio Grande do Norte, Zemilton Silva, a vorbit sambata de corpuri decapitate, asa cum a fost cazul si in timpul violentelor recente din alte centre penitenciare.

Aceste centre de detentie sunt afectate de o importanta suprapopulare, noteaza AFP. Conform cifrelor autoritatilor, penitenciarul Alcacuz numara 1.083 de detinuti, la o capacitate de 620 de locuri.

In afara de suprapopularea din penitenciare, masacrul de saptamana trecuta asupra a o suta de detinuti in centre de detentie din nordul Braziliei isi are radacina in razboiul bandelor pentru controlul aprovizionarii si vanzarii de cocaina, relata, in aceasta saptamana, AFP.

Pactul tacit de non-agresiune intre factiunile crimei organizate din Brazilia a cedat in iunie, cand marele lord al drogurilor Jorge Rafaat Toumani a fost asasinat la frontiera cu Paraguay.

Acest atac cu mitraliera dintr-o parcare, demn de un film hollywoodian, a fost atribuit puternicului Primul Comando al Capitalei (PCC), fondat la Sao Paulo, care incearca in prezent sa isi extinda controlul in nordul tarii.

Obiectivul sau este sa controleze frontierele cu Columbia, Peru si Bolivia, porti de intrare a cocainei in Brazilia, al doilea consumator al prafului alb si al derivatelor sale, in particular crack, dupa SUA.

Ruptura dintre PCC si Comando Vermelho (CV) din Rio de Janeiro, cealalta mare factiune istorica din tara, s-a petrecut saptamana trecuta, odata cu masacrarea a o suta de detinuti, majoritatea decapitati sau chiar eviscerati in inchisori in nordul Braziliei.

Cartile fiind reimpartite, celelalte bande de narcotraficanti au trebuit sa isi aleaga terenul de actiune la nivel local. Asa se intampla cu Familia din Nord (FDN), aliata a CV, care, asa cum ii indica si numele, isi exercita influenta in regiunea de nord a tarii, aparata de padurea amazoniana.

Rezultatul: 56 de presupusi membri ai PCC au fost masacrati brutal in noaptea de 1 spre 2 ianuarie in principala inchisoare din Manaus, capitala regiunii amazoniene.

„Comando Vermelho folosea rutele din sud (prin Paraguay) si a fost nevoita sa gaseasca solutii in nord. Prin urmare, s-a aliat cu FDN pentru a crea o ruta alternativa celei a PCC care vrea sa domine toata piata braziliana”, explica pentru AFP procurorul Marcio Sergio Christino, specialist in crima organizata.

Fondata la Sao Paolo, initial pentru a cere conditii mai bune de detentie dupa masacrul de la Carandiru, care a facut 111 morti dupa interventia politiei intr-o inchisoare in 1992, PCC numara azi peste 20.000 de membri.

In afara de traficul de droguri, organizatia condusa de Marcos Willians Herbas Camacho, alias ‘Marcola’, incarcerat in 1999, a investit de asemenea in transportul public, in mici cluburi de fotbal si chiar intr-o rafinarie de petrol clandestina.

Marea sa rivala, Comando Vermelho, a aparut la Rio in anii ’70, dintr-o alianta intre detinuti politici comunisti care se opunea dictaturii si detinuti veniti din favele. Dupa ce s-a specializat in jafuri si rapiri, CV s-a afirmat ca actor major in traficul de droguri, profitand de explozia consumului de cocaina.

Insa dominatia a fost atacata de aparitia noului concurent de la Sao Paulo. Potrivit lui Alexander Araujo, procuror de Rio, CV este mai putin organizata decat PCC, nu are vocatie hegemonica si vede cum rivala sa ii incalca teritoriul.

Chiar inainte de asasinarea lui Jorge Rafaat Toumani, relatiile intre cele doua grupari au inceput sa se raceasca in momentul in care PCC s-a aliat cu factiuni disidente ale CV la Rio. PCC incearca astfel sa isi extinda sfera de influenta pana la emblematica favela Rocinha, cea mai mare din America Latina.

Suprematia nationala nu este singura miza a acestui razboi al bandelor. Cu 17.000 de kilometri de frontiera, foarte usor de trecut in unele zone din plina jungla amazoniana, Brazilia a devenit o placa turnanta a traficului de droguri mondial.

„PCC a reusit sa devina primul cartel brazilian de trafic care actioneaza international”, observa Christino. Procurorul vorbeste chiar de un fenomen ‘Narcosur’, termen inspirat din Mercosur, piata comuna a tarilor din America de Sud.

Prin frontierele sale cu Columbia, Bolivia si Peru, cei mai mari trei producatori de cocaina, Brazilia se afla la intersectia transporturilor prin cargouri spre Europa. Drogul traverseaza tara pe cale terestra si pleaca spre Batranul Continent la bordul unor nave transatlantice, cel mai adesea dupa ce au facut escala in Africa.

O pozitie strategica care determina organizatii precum PCC sa se apropie de gruparile columbiene care le sprijina, conform unei anchete a autoritatilor braziliene.

Sursa: Jurnalul

Anunțuri