Psihologul criminalist Tudorel Butoi re-descopera o idee veche: munca face bine la detinuti, in cazul in care au unde.

Starnit/inspirat de scoaterea puscariasilor – el le zice „parnaiasi” – la lupta cu „Generalul Iarna”, renumitul psiholog criminalist prof. univ. dr. Tudorel Butoi ne-a sunt la redactie sa ne semnaleze un nou pamflet publicat de domnia sa, pe Facebook, pe aceasta tema, dar, in acelasi imp, si sa traga un semnal de alarma cu privire la situatia controversata a penitenciarelor din Romania.

Ideea principala a ultimului pamflet postat de profesorul Tudorel Butoi pe Facebook este de a-l motiva/impulsiona pe noul ministru al justitiei „sa recupereze urgent atelierele, fabricutele, terenurile agricole, fermele, foste in exploatarea tuturor penitenciarelor din aceasta tara” si de a fi toate repuse „in algoritmul autogospodariei interne si al exercitiului educativ/corectiv/economic… al semenului nostru aflat in nevoie”, cum spune, foarte plastic, renumitul psiholog.

„Dupa 12-15 ani, parnaiasul vietas ajungea sa faca sculptura in lemn”

Trei idei principale a tinut, in exclusivitate pentru ziarulring.ro, dar spre stiinta multora, sa ne semnaleze profesorul Tudorel Butoi cu privire la demersul sau pe care l-ar vrea neaparat auzit de noul ministru al justitiei. Prima idee: „Inainte de acesta revolutie (n.r. – evenimentele din decembrie 1990, numite astfel), asa cum este in intreaga lume, si la noi, puscariile aveau in detinere si in proprietate, unele din ele, in incinta penitenciarelor sau imediat in apropiere, fabricute, ateliere, gospodarii agricole, ferme de crestere a animalelor.

Si, pe sistemul autogospodaririi interne, isi rezolvau o serie de probleme de viata: potolul, haleala si asa mai departe. Chiar se vindeau produse. Eu am fost la Margineni, la inchisoarea de vietasi, unde intra ala (n.r. – condamnatul) dupa omoruri si invata sa traseze barnele, sa le decojeasca, sa le traga la rindea. Si, dupa 12-15 ani, parnaiasul vietas ajungea sa faca sculptura in lemn. Garnituri intregi de mobila, vazute cu ochii mei, plecau numai la export. Intelegeti ce va spun?!…”

„Le-au luat fabricutele, le-au luat fermele, si au facut ei sereleuri”

A doua idee: „Si, cum a venit lovitura de stat, imediat dupa, s-au indreptat impotriva sistemului o gramada de jigodii care au deposedat penitenciarele. Le-au luat fabricutele, le-au luat fermele, si au facut ei sereleuri si asa mai departe. Astia care tineau detinutii in puscarie nu au avut riposta, pentru ca au avut complexul de inferioritate al societatii comuniste”.

„Dai, ba, fratele meu, detinutului provocari de socializare”

A treia idee: „Astazi, sta detinutul pe camera, cu ochii sticlosi, cu obrajii galbeni supti, miroase basini, minte, confabuleaza, ii creste starea de cvasidepresie ani de zile. Se dezumanizeaza. Si acum, a trebuit sa vina zapada, ca sa ma asculte astia. Ca eu am indemnuri repetate facute pe la simpozioane, pe la conferinte. Indemnuri vizavi de necesitatea ca ministrul justitiei, printr-o singura iscalitura, studiind situatia respectiva, sa readuca in patrimoniul puscariilor toate aceste unitati care sunt mijloace de socializare, cresterea stimei de sine, cooperarea intre detinuti, iesirea lor afara la aer curat.

Cum sa tii pe camera pe semenul tau 10 ani, sau 15, sau 20 de ani? Trebuie sa fii nebun. Inteleg, omului aceluia ii rapesti libertatea, ca element periculos, dar dai, ba, fratele meu, detinutului provocari de socializare, sa traiasca si el, parnaiasul, cat de cat… omeneste. Plus ca, o parte din bunurile care se valorificau ramaneau in buzunarul lor, al detinutilor. Pe cec. Cand ieseau afara nu se mai repezeau sa fure, sa sparga. Cel putin pentru o jumatate de an, aveau bani si isi rezolvau insertia sociala”, explica profesorul Tudorel Butoi.

„Rade dracu’ lumea de noi!…”

Faimosul psiholog criminalist, tatal „detectorului de minciuni” din Romania, cum mai este cunoscut prof. univ.dr. Tudorel Butoi, a tinut sa mai sublinieze inca o data ideea, altfel foarte generoasa, de a se reintregi patrimoniul puscariilor in folosul… puscariasilor. Si spune (in speranta ca si ministrul justitiei va citi aceste randuri): „Intelegeti ce vreau sa spun, domnule jurnalist? Ideea ar fi sa revina in patrimoniul penitenciarelor fabricile, fermele agricole si asa mai departe, pentru ca oamenii sa poata socializa, sa poata munci, sa poata sa-si recapete stima de sine. Pai, asa ii inveti tu sa socializeze, sa-l pregatesti pentru reintegrarea in sociate: ii inveti sa modeleze in plastelina, sa spuna poezii pe la diverse spectacole… Rade dracu’ lumea de noi!… Hai sa-i aducem pe oamenii astia din nou la respectul de sine, iar hotii care au destructurat si furat aceste ferme si fabricute de pe langa puscarii sa se duca ei la bulau. Pentru ca le-au furat”.

„Esti ca-n Dostoievski: mori… de viu”

Ce l-a facut sa rabufneasca pe universitarul om al legii prin fata caruia au trecut, de-a lungul vremii (si vremurilor), mii sau poate zeci de mii de raufacatori, care, dincolo de faptele lor reprobabile, raman in structura si conditia lor socio-terestra, pana la moarte, tot… oameni? Iata explicatia, in loc de concluzie, oferita noua, in exclusivitate, de profesorul Butoi: „Ideea mi-a venit de la deszapezire.

Ca viata ne da peste nas. Pai, povestesc astia ca n-au avut atatea autocare pe cati detinuti doreau sa mearga la deszapezire. Faceau coada parnaiasii sa se urce si sa iasa la deszapezire. Mai face omul miscare, mai da la lopata, mai cu un bulgar de zapada, mai da cu privirea de un cur de femeie. Adica este altceva decat acolo, intre patru pereti scorojiti, fara aer, duhoare, oftica, basini, cu paturi suprapuse si cu zabrele-n geam. Domnule ziarist, eu am fost acolo si i-am vazut, am stat de vorba cu ei. Pe camera, ani de zile, esti ca-n Dostoievski: mori… de viu”.

Sursa: Ring

Anunțuri