E joi, deci e ziua audientelor cu detinutii. Un lucru firesc si obisnuit in viata inchisorii. Asculti cu rabdare tot soiul de povesti si dureri, incerci sa dai raspunsuri pe masura. Ajuti, iar cand nu poti explici de ce.

Urci si cobori in timpul dialogurilor, astfel incat sa vorbesti pe limba fiecaruia. Si mai ales sa intelegi universul existential al fiecaruia.

Toate bune si frumoase pana ajungi la vreun interlocutor mai deosebit. Ultima data am avut in fata, printre altii, si un om condamnat pentru crima. Venit la inchisoare dintr-un sat legendar al Maramuresului istoric, de la poalele unui munte fabulos.

Tanar, pe la vreo 35 de ani, vorbeste cu o nonsalanta ciudata. Cu o adresare destul de agresiva si revendicativa, era nemultumit de tratamentul medical desi tocmai fusese externat dintr-un spital penitenciar. Unde primise cea mai buna ingrijire medicala, pentru afectiuni banale si mai mult inchipuite.

Il intreb de ce se afla la inchisoare. Imi raspunde senin ca pentru doua palituri in inima. Insist si cer amanunte. Imi povesteste ca femeia altuia a umblat cu el o vreme. Apoi a vrut sa se intoarca la sotul si copiii sai, dupa ce si-a dat seama ca a gresit.

Intemnitatul nostru nu a acceptat si-a vrut prada inapoi. L-a executat pe sotul femeii cu doua lovituri de cutit drept in inima. Sau cum spunea el, cu zambetul mijindu-i pervers in coltul gurii, doua palituri in inima. Fara urma de regret, gandindu-se doar la el si la muierea furata de la victima.

Il intreb daca in satul natal mergea la biserica. Raspunde raspicat ca sigur ca mergea, ca doar ii om credincios. Se roaga zilnic, dar dincolo de crima oribila care ii apartine. Considera ca e drept ce-a facut.

Imi dau seama ca nu are rost sa continui dialogul pe aceasta tema si renunt. Ii clarific situatia medicala si ii spun: mergi cu Domnul. Ma gandesc ca daca nu-l va lovi vreo cainta absoluta si cutremuratoare, alearga rapid pe sensul unic catre iad.

Ma intorc in birou, ma uit la icoane si imi revin in gand vorbele lui: doua palituri in inima… doua palituri in inima. Doamne!

Autor: Horia Chis, directorul Penitenciarului Baia Mare | Sursa: Gazeta de Maramures

Anunțuri