Tehnocratii – orificiu terminal al politicii romanesti

Tehnocratii – orificiu terminal al politicii romanesti
Tehnocratii – orificiu terminal al politicii romanesti

Trecerea de la politizare la tehnocratizare a institutiilor statului a fost un proces intempestiv, vazut ca ultima solutie de salvgardare a Roamaniei situata pe fundul prapastiei coruptiei.

Pregatire proba scrisa (Gratuit) – Inscriere | Pregatire proba scrisa (Avansat) – Inscriere | Simulare interviu (Online) – Inscriere

Odata cu tehnocratizarea statului au aparut o serie de fenomene politice, dar mai ales sociale, care au pus in mare masura punctul pe “i-ul” vietii noastre cetatenesti. Ministri diletanti, trimisi in misiune clara de diverse grupuri oculte de interese au scos in strada majoritatea sindicatelor. Fenomenul “Colectiv” a fost dat uitarii intr-un stil autentic romanesc, iar vechile metehne balcanice si-au facut aparitia cu o rapiditate terifianta.

Guvernul meu”, adica al lui Iohannis (pentru ca reprezinta vointa presedintelui, ci nu a unei majoritati de romani), ilegitim inca de la formare, n-a demonstrat nimic in cele 10 luni de la instalare. Cu o ministresa la finante (Anca Dragu) care nu da „doi lei” pe romani si cu una la justitie, careia ii plac show-urile televizate mai rau ca Biancai Dragusanu sau Andreei Tonciu si care considera drepturile romanilor “un lux teoretic”, Guvernul lui Dacian Ciolos pare o “Gogoasa infuriata” pe democratia Roamaniei.

Nici in sistemul penitenciar nu s-au facut progrese, din contra. Intre vorbe si fapte angajatii din penitenciare nu mai stiu sa aleaga, fie din cauza naivitatii, fie din cauza idealismului. Eu as miza mai mult pe prima varianta. Obedienta de conjunctura a devenit un fenomen consolidat in penitenciare, iar EI (tehnocratii) constientizeaza acest lucru si profita din plin (vezi SALARIUL DE MERIT!). Unii penitenciaristi s-a obisnuit sa linga mana sefului pentru a fi mangaiati cu un abonament de 50%. Toti avem un pret, dar unii parca il au prea mic.

Publicat de Cosmin Dorobantu

Sindicalist

2 gânduri despre „Tehnocratii – orificiu terminal al politicii romanesti

  1. Si uite asa d-na Pruna, inca mai crede in povesti. Umbla cu vulpea prefacuta moarta in caruta,doar, doar l-o mai pacali inca odata pe urs! Daca si povestea se repeta, ca si istoria, atunci e de rau.

    Apreciază

  2. “ L U C E A F Ă R U” –ncălţat……. cu fesu’

    A fost odată ca-n poveşti
    A fost ca niciodată
    Un şef „sfătos” şi înţelept
    Care mergea …numai prin ceaţă.

    Şi era unul între slujbaşi
    Şi mândru-n toată treaba
    Avea un suflet şi idei
    De le căra cu roaba.

    Colo-n palate de mărgean,
    REGINA cum stătea pe jilţ
    Într-un mănunchi de stele,
    “Sfătosul ” ochii –i rău căsca
    Şi se holba la ele.

    O vede azi, o vede mâine ,
    Astfel dorinţa-i gata;
    El iar, privind de săptămâni,
    Îi cade mai des faţa.

    Şi pas cu pas pe urma ei
    Alunecă-n pârnaie,
    „Sfătosul” tare suferea
    Că nu putea” s-o-nmoaie” …

    Sfătosul începu să plângă
    De-şi înfundase nasul.
    Şi cu tupeu de mocofan
    Se duse-ntâi la ceată.

    “-De-mi daţi al nemuririi dar
    Şi de mă laşi norodul meu
    Aş vrea războiul să-l ridic
    S-o omorâm pe matca.

    -Că vrea să schimbe ea orânduirea
    Ce am primit-o de la tata,
    Dar vrea să-mi ia şi anarhia
    Şi să mă tragă -n ţeapă!!!!!

    -De nu mă laşi, am să mă jur
    Să cazi răpus de boală
    În veci mâna pe pix n-ai să mai pui
    Că ţi –l arunc in smoală…”

    Norodul îl privi atent
    Şi-i spuse de îndată,
    Căci vezi, în el s-au deşteptat
    Instinctele de tată.

    -Copile, văd că eşti bolnav
    Şi-ai mâncărimi o droaie
    Eu zic: mai bine o lăsăm !
    Dar, cred că ai şi-o boală …

    Din umbra falnicelor bolţi
    Norodul pasul îl îndreaptă :
    -Ţi -ai luat pastilele de azi
    Sau, le-ai pierdut…. măi fleaţă??
    -Uf, stai,..iar le-am uitat în PLASĂ!!!!

    Porni „Sfătosul” înapoi
    Pe drumu-i singuratic
    Şi o găsi pe suverană
    Cu faţa ei întoarsă.

    Ea îl privea cu un surâs,
    El tremura-n oglindă,
    Caci o urma adânc în vis
    Ca sufletu-i să-l prindă

    – Coboară-n jos REGINĂ blândă
    Coboară de mă fură,
    Să stau la pieptul tău cel bun
    Să –ţi fuck you coafură.

    – Străină –n vorbă şi la port,
    Luceşti fără de viaţă,
    Căci eu sunt viu iar TU, EŞTI MOARTĂ,
    Că am vorbit cu ceata.

    Hyperion vulpoi bătrân,
    Zâmbind, vedea de sus,
    Acea soartă ”nedreaptă”.
    Lângă fereastră, într-un colţ
    “Sfătosul” cum aşteaptă….

    Şi coborî taman REGINA
    Alunecând pe-o rază
    Făcu pământul în bucăţi
    Şi pe “sfătosul” …varză..

    -Regină blândă , vedea-te-aş moartă
    Şi putrezită-n soare……
    – Nu pot, “sfătosule” …. că, ştii şi tu,
    Eu sunt nemuritoare!!!
    Iar tu, eşti zdravăn bandajat
    În propria-ţi prinsoare.

    Şi zic din tot Înaltul:
    – Ce-ţi pasă ţie, chip de slut,
    Dac-oi fi eu sau alţii ?
    Mai bine mergi ca să munceşti
    Dă-ţi jos tichia “de doreşti”
    ŞI DU-TE….. DE TE-NCALŢĂ!!!!

    Şi când în pat se-ntinde drept
    REGINA să se culce,
    I-aduce mâinile pe piept,
    Şi-nchide geana-i dulce………

    Apreciază

Comentariile sunt închise

Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța

Fiat justitia et pereat mundus

%d blogeri au apreciat: