
Trecerea de la politizare la tehnocratizare a institutiilor statului a fost un proces intempestiv, vazut ca ultima solutie de salvgardare a Roamaniei situata pe fundul prapastiei coruptiei.
Pregatire proba scrisa (Gratuit) – Inscriere | Pregatire proba scrisa (Avansat) – Inscriere | Simulare interviu (Online) – Inscriere
Odata cu tehnocratizarea statului au aparut o serie de fenomene politice, dar mai ales sociale, care au pus in mare masura punctul pe “i-ul” vietii noastre cetatenesti. Ministri diletanti, trimisi in misiune clara de diverse grupuri oculte de interese au scos in strada majoritatea sindicatelor. Fenomenul “Colectiv” a fost dat uitarii intr-un stil autentic romanesc, iar vechile metehne balcanice si-au facut aparitia cu o rapiditate terifianta.
“Guvernul meu”, adica al lui Iohannis (pentru ca reprezinta vointa presedintelui, ci nu a unei majoritati de romani), ilegitim inca de la formare, n-a demonstrat nimic in cele 10 luni de la instalare. Cu o ministresa la finante (Anca Dragu) care nu da „doi lei” pe romani si cu una la justitie, careia ii plac show-urile televizate mai rau ca Biancai Dragusanu sau Andreei Tonciu si care considera drepturile romanilor “un lux teoretic”, Guvernul lui Dacian Ciolos pare o “Gogoasa infuriata” pe democratia Roamaniei.
Nici in sistemul penitenciar nu s-au facut progrese, din contra. Intre vorbe si fapte angajatii din penitenciare nu mai stiu sa aleaga, fie din cauza naivitatii, fie din cauza idealismului. Eu as miza mai mult pe prima varianta. Obedienta de conjunctura a devenit un fenomen consolidat in penitenciare, iar EI (tehnocratii) constientizeaza acest lucru si profita din plin (vezi SALARIUL DE MERIT!). Unii penitenciaristi s-a obisnuit sa linga mana sefului pentru a fi mangaiati cu un abonament de 50%. Toti avem un pret, dar unii parca il au prea mic.
Si uite asa d-na Pruna, inca mai crede in povesti. Umbla cu vulpea prefacuta moarta in caruta,doar, doar l-o mai pacali inca odata pe urs! Daca si povestea se repeta, ca si istoria, atunci e de rau.
ApreciazăApreciază
“ L U C E A F Ă R U” –ncălţat……. cu fesu’
A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată
Un şef „sfătos” şi înţelept
Care mergea …numai prin ceaţă.
Şi era unul între slujbaşi
Şi mândru-n toată treaba
Avea un suflet şi idei
De le căra cu roaba.
Colo-n palate de mărgean,
REGINA cum stătea pe jilţ
Într-un mănunchi de stele,
“Sfătosul ” ochii –i rău căsca
Şi se holba la ele.
O vede azi, o vede mâine ,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade mai des faţa.
Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n pârnaie,
„Sfătosul” tare suferea
Că nu putea” s-o-nmoaie” …
Sfătosul începu să plângă
De-şi înfundase nasul.
Şi cu tupeu de mocofan
Se duse-ntâi la ceată.
“-De-mi daţi al nemuririi dar
Şi de mă laşi norodul meu
Aş vrea războiul să-l ridic
S-o omorâm pe matca.
-Că vrea să schimbe ea orânduirea
Ce am primit-o de la tata,
Dar vrea să-mi ia şi anarhia
Şi să mă tragă -n ţeapă!!!!!
-De nu mă laşi, am să mă jur
Să cazi răpus de boală
În veci mâna pe pix n-ai să mai pui
Că ţi –l arunc in smoală…”
Norodul îl privi atent
Şi-i spuse de îndată,
Căci vezi, în el s-au deşteptat
Instinctele de tată.
-Copile, văd că eşti bolnav
Şi-ai mâncărimi o droaie
Eu zic: mai bine o lăsăm !
Dar, cred că ai şi-o boală …
Din umbra falnicelor bolţi
Norodul pasul îl îndreaptă :
-Ţi -ai luat pastilele de azi
Sau, le-ai pierdut…. măi fleaţă??
-Uf, stai,..iar le-am uitat în PLASĂ!!!!
Porni „Sfătosul” înapoi
Pe drumu-i singuratic
Şi o găsi pe suverană
Cu faţa ei întoarsă.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Caci o urma adânc în vis
Ca sufletu-i să-l prindă
– Coboară-n jos REGINĂ blândă
Coboară de mă fură,
Să stau la pieptul tău cel bun
Să –ţi fuck you coafură.
– Străină –n vorbă şi la port,
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt viu iar TU, EŞTI MOARTĂ,
Că am vorbit cu ceata.
Hyperion vulpoi bătrân,
Zâmbind, vedea de sus,
Acea soartă ”nedreaptă”.
Lângă fereastră, într-un colţ
“Sfătosul” cum aşteaptă….
Şi coborî taman REGINA
Alunecând pe-o rază
Făcu pământul în bucăţi
Şi pe “sfătosul” …varză..
-Regină blândă , vedea-te-aş moartă
Şi putrezită-n soare……
– Nu pot, “sfătosule” …. că, ştii şi tu,
Eu sunt nemuritoare!!!
Iar tu, eşti zdravăn bandajat
În propria-ţi prinsoare.
Şi zic din tot Înaltul:
– Ce-ţi pasă ţie, chip de slut,
Dac-oi fi eu sau alţii ?
Mai bine mergi ca să munceşti
Dă-ţi jos tichia “de doreşti”
ŞI DU-TE….. DE TE-NCALŢĂ!!!!
Şi când în pat se-ntinde drept
REGINA să se culce,
I-aduce mâinile pe piept,
Şi-nchide geana-i dulce………
ApreciazăApreciază