penitenciare.info

Cosmin DOROBANȚU, președintele FSANP, îl critică dur pe senatorul USR, Crisitian Ghinea, pe care îl acuză că are un discurs sub limbajul de penitenciar. Liderul sindical afirmă că „Limbajul lui Cristian Ghinea i-ar face invidioși până și pe deținuții care aruncă prin vizetele ușilor celulelor cele mai abjecte jigniri. Cu greu identifici, într-un penitenciar, un deținut capabil de un limbaj și de un derapaj verbal mai grav decât cel al senatorului USR Cristian Ghinea.”

DE LA GIBON BORFAȘ LA FUTU-ȚI MORȚII MĂ-TII

Cristian Ghinea, senator USR și fost ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, părintele PNRR, recidivează într-un limbaj care nu mai are aproape nimic în comun cu valorile și principiile democrației din România. După ce l-a numit pe procurorul Marius Voineag „gibon borfaș”, „ticălos”, „borfaș imobiliar”, „psihopat”, „manelist” și a afirmat despre acesta că „urinează pe spiritul legii”, Ghinea a trecut acum la procurorii DIICOT: „Procurori pesediști jegoși. CSM-ule, vezi că am violat puțin justiția cu opinia asta. Fmm” (“FMM” adică “Futu-ți morții mă-ti!”). CSM vorbește despre „recidiva în derapajele de limbaj, de cele mai multe ori suburban” și apreciază că atacurile senatorului USR ajung să „jignească întreg corpul procurorilor din România”.

TĂTUCUL PNRR-ULUI ȘI CULOARUL ÎNGUST AL SALARIZĂRII

Cristian Ghinea nu și-a lăsat însă amprenta numai asupra discursului politic de tipul “golan”. În 2021, din poziția de ministru care coordona PNRR, afirma chiar el: „Susțin complet reforma salarizării unitare. Ba chiar am negociat personal cu doamna Turcan detalii și le includem în partea de reforme din PNRR.” Astăzi, Parlamentul trebuie să adopte o lege a salarizării prinsă între condiționalitățile PNRR și constrângerile fiscal-bugetare, o lege cu impact asupra a peste 1,2 milioane de bugetari. Cristian Ghinea nu a scris actualul proiect și nu îi voi atribui ceea ce nu îi aparține. Ar fi nedrept să afirm acest lucru și aș fi la fel de ticălos.

1,2 MILIOANE DE BUGETARI, PRINȘI ÎN MECANISMUL NEGOCIAT DE GHINEA

Cristian Ghinea are o responsabilitate politică pentru cadrul restrictiv negociat atunci. Dacă reforma salarizării nu era legată atât de strâns de aceste condiționalități, Parlamentul ar fi avut astăzi o marjă mult mai mare să construiască o lege a salarizării în funcție de realitatea socială, de costul vieții și de nevoia unui trai decent, nu numai de o anvelopă bugetară și de obligația de a bifa un jalon. Este vorba despre acel mecanism pe care ar trebui să îl prevadă Legea salarizării și despre care tot vorbesc public, la TV, pe bloguri, în ședințe etc., și nu despre cifre negociate, în funcție de buget, la o masă, de niște politicieni rupți de realitate.

GHINEA: MULTĂ URĂ, PUȚINĂ CONSTRUCȚIE

Privit în ansamblu, rolul politic al senatorului USR, Cristian Ghinea, lasă o imagine greu de ignorat: conflict, ură și dezbinare în discursul public, condiționalități și constrângeri când discutăm despre politicile publice – salarizare, printre altele.

Astăzi îi înjură pe procurori, ieri îi făcea „giboni”, iar peste 1,2 milioane de bugetari sunt prinși într-o reformă salarială pe care chiar Ghinea recunoaște că a negociat-o și a introdus-o în PNRR. Ghinea a contribuit la construirea culoarului îngust prin care trebuie să treacă astăzi legea salarizării unitare.

România luată la mișto. Cetățeni sfidați cu tupeu. Cum? Iată! ANP a aruncat pe piață un proiect de ordin al ministrului prin care se acordă discreționar grade de chestor, testând reacția sindicatelor la un OMJ tupeist și nesimțit. Un asemenea proiect de act normativ nu ar trebui să treacă neobservat, ci din contră, sancționat. Ministerul Justiției (MJ) nu ar trebui să lase nepedepsită o asemenea aroganță și trebuie să oblige ANP să se concentreze pe problemele reale ale Poliției Penitenciare, nu pe împărțirea gradelor de chestor într-o manieră sfidătoare.

PESTE 100 DE GRUPURI DE LUCRU CARE NU FUNCȚIONEAZĂ

Poate Ministerul Justiției (MJ) nu știe că poate este dezinformat de ANP, însă, la nivelul instituției centrale a penitenciarelor există, de ani de zile, peste 100 de grupuri de lucru, care ar trebui să adapteze la realitate legislația incidentă sistemului penitenciar, dar care nu funcționează. Unele dintre aceste grupuri de lucru îi au încă în componență pe polițiști de penitenciare care s-au pensionat în mandatul trecut al ministrului Cătălin Predoiu. Sindicatele au semnalat acest lucru către ANP, însă instituția nu a avut nici capacitatea, nici bunul-simț să regleze aceste inepții. În schimb, a găsit timp să elaboreze un proiect de OMJ care să-i facă chestori la apelul bocancilor pe toți „pupincuriștii” directorului general, strecurând în text numeroase șopârle peste care urma să își pună semnătura ministrul Justiției.

ANP ÎL IA „DE PROST” PE MINISTRUL JUSTIȚIEI?

Când arunci asumat în spațiul public, cu semnătură de director general, un asemenea proiect de ordin e ministru, există doar două variante acceptabile: Ori ANP îl ia „de prost” pe ministrul Justiției, oricare ar fi acesta la momentul aprobării ordinului, ori ANP este atât de slab în elaborarea actelor normative, încât, cu intenție sau din incompetență, ne arată cât de nepregătiți sunt cadriștii și juriștii instituției. După analiza juridică pe care am făcut-o, proiectul conține erori elementare, criterii discreționare și vulnerabilități care nu ar trebui să existe într-un act normativ redactat de profesioniști.

CINE ÎȘI ASUMĂ ACEST PROIECT? Bolojan, Predoiu, Turc, Burcu, PNL?

Întrebarea este simplă. Domnul secretar de stat Ioan TURC este de acord cu un proiect de act normativ care compromite credibilitatea Ministerului Justiției? Domnul ministru Cătălin PREDOIU ce părere are Domnul Bogdan BURCU, pentru care mulți vor spune că acest OMJ pare conceput cu dedicație, mai reprezintă interesele generale ale Poliției Penitenciare sau reprezintă interesul personal de a ajunge chestor pe ușa din dos?

Și încă o întrebare legitimă: ce ar spune PNL, partid al cărui președinte, Ilie Bolojan, vorbește despre șobolanii din cămară, dacă ar izbucni un scandal public despre ciolanele din Poliția Penitenciară? Oare ar da bine o dezbatere publică despre împărțirea gradelor de chestor într-un sistem care produce mai multe știri negative decât plus valoare pentru România? Acesta este genul de scandal pe care Ministerul Justiției îl poate evita foarte simplu: retrăgând imediat acest proiect de OMJ și obligând ANP să se ocupe de adevăratele probleme ale Poliției Penitenciare.

Credeți-mă, cineva va răspunde la aceste întrebări! Vă asigur. Iar dacă nu o va face de bunăvoie, o va face atunci când opinia publică va începe să le pună.

Am văzut anunțul de la Penitenciarul Slobozia pentru ocuparea funcției de director adjunct economico-administrativ. Detașare, împuternicire, mutare în interesul serviciului. Și, ca de fiecare dată când văd astfel de anunțuri pentru funcțiile de top din Poliția Penitenciară, mă încearcă aceeași stare: nemulțumire, supărare și frustrare.

DUPĂ 20 DE ANI, SISTEMUL ÎȘI CAUTĂ DIRECTORI DIN UȘĂ ÎN UȘĂ.

M-am angajat în sistem acum aproape două decenii. Pe vremea aceea era o onoare să ajungi șef serviciu. Director adjunct era deja o performanță. Directorul unei pușcării era un om care inspira respect. De director general sau director general adjunct nici nu mai vorbesc. Nu pentru că erau perfecți, ci pentru că funcțiile acelea păreau rezervate oamenilor care construiseră ceva în sistem.

PACIARIZII AU ÎNLOCUIT ELITA

Astăzi mă uit în jur și văd tot felul de paciarizi cocoțați în funcțiile astea pe criterii de prietenie, rudenie, amantlâc sau pentru că duc câte o plasă cu produse d-ale gurii cui trebuie. Știu cazuri concrete. Nu povești. Cazuri.

Toate nulitățile pământului au aspirații de director sau director adjunct. Toți neterminații și neterminatele care faultează logica, citesc stângaci discursuri scrise cu ChatGPT și nu sunt în stare să lege două idei fără foaie în față se văd mari șefi și mari șefe de pușcării.

Oare nu le este rușine?

De fapt, întrebarea nici nu-și are rostul. Prostul nu are rușine, pentru că nu-și cunoaște limitele. Tocmai de aceea tânjește după funcții pe care nu le poate duce.

UNDE SUNT CADRELE?

Dar, culmea, nici asta nu mai este cea mai mare problemă. Oameni există. Nu poți admite că în 13.000 de polițiști de penitenciare nu găsești 200 de elite.

Cea mai mare problemă este că sistemul nu are capacitatea să identifice oamenii buni, profesioniști.

Uitați-vă la anunțul de la Slobozia. Uitați-vă câte variante sunt puse pe masă pentru ocuparea unei singure funcții: detașare, împuternicire, mutare. De ce? Pentru că nu mai există rezerva de cadre despre care ani de zile ni s-a vorbit ca despre cea mai mare realizare a DMRU.

Realitatea este alta.

La unele funcții, mai ales în zona economică, se fuge de ele de parcă te-ar uda cineva cu apă clocotită la intrarea în serviciu. Iar când ajungi să cauți directori aproape cu disperare, problema nu mai este omul care refuză funcția. Problema este sistemul care nu mai produce oameni pregătiți pentru ea.

Aici ar trebui să intervină DMRU.

DMRU SINE VIRTUTE EST

Supușii sufletului de la DMRU, cei fără personalitate sau cu momițele scopite, nici măcar agenți constatatori nu au capacitatea sau curajul să fie. Să observe ceea ce vede orice om care circulă prin pușcării. Să-l tragă de mânecă pe resursistul-șef și să-i spună simplu:

Mă nene, rezerva aia de cadre cu care se fălea ta-tău „Mesia Românu” nu ajută deloc Poliția Penitenciară.

Dar cine să spună? Resursiștii lui Tudoroiu n-au curaj nici să respire fără comandă, dar să mai aibă idei proprii. Ideea de a schimba ce încă mai poate fi schimbat.

Timpul trece, leafa merge. Singura activitate care se face constant și cu profesionalism în Poliția Penitenciară este pupatul în fund pentru majorarea salarială de 50%.

DIRECTORII LUI GEO

Între timp, Geo Burcu mai pune câte un amețit sau câte o amețită șef ori șefă de pârnaie. Cu unii a dat-o de gard. Cu alții chiar a doborât gardul. Cu câțiva a nimerit-o, dar pe aceia îi numeri pe degetele unei mâini blege, din care mai lipsesc și două degete. Norocul nostru e că directroul general nu e ranchiunos și frustrat ca predecesorii. Unii dintre predecesori nici carte nu știau, mai ales ăia care au făcut facultatea la particulară, cu prezența la domiciliul studentului. Asta ne mai lipsea…

Și nimeni nu pare să observe că adevărata criză a Poliției Penitenciare nu este lipsa banilor, nici lipsa posturilor, este lipsa capacității factorilor de conducere de a identifica oameni competenți care pot conduce sistemul.

Asta transmite, fără să vrea, anunțul de la Penitenciarul Slobozia. Nu că este vacant un post de director adjunct, ci că sistemul caută, tot mai des, oameni pe care nu e capabil să-i găsească.

DMRU mortuum est. Nondum id intellexit. (DMRU a murit. Încă nu și-a dat seama.)

Și atunci nu pot să nu mă întreb:

Ce blestem a cuprins sistemul penitenciar de s-a ales cu noi în el?

Doamne ferește…

Se poate și mai rău?

Din păcate, privind în jur, încep să cred că da.