Pe blogul personal, Florin Șchiopu a livrat încă un text în care predomină, fără concurență, „incultura și analfabetismul în forma lui cea mai pură”. Îl știm pe „nea Florin” din vremurile când conducea FSANP și când, la fiecare frază, „rupea 2-3 tastaturi”. Bagajul lexical al liderului expirat rămâne compact: câteva cuvinte legate „cu ața de la papiota” purtată metaforic în buzunarul „cămașilor ponosite și pline de carouri” cu care defilează prin ședințe la București. Nu asta ar fi problema, că personajul pare uitat în istoria modei, dar ce scoate pe gură e catastrofal. Din experiență directă, vă spun că individul pare să fi inventat „propoziția eliptică de predicat”. Când vorbește, rupe gramatica pe „genunche”. Când scrie, o fracturează cu sânge rece.
Nota 3,14 și tragedia lui Pi (litera grecească)
Florin Șchiopu a candidat la o funcție de ofițer. Rezultatul? Aproximativ nota 3,14. Cât „Pi-ul grecesc”. Practic, „a rupt piciorușul la Pi”. Presa vremii ironiza momentul, iar mulți se întrebau cum poate reprezenta mii de membri de sindicat un lider validat astfel. A fost „analfabetul nostru”, dus mai departe cu jenă, până a pierdut alegerile și „a fugit ca un lider laș” să-și construiască o altă federație, populată în mare parte de pensionari. Astăzi, „agresorul lui Pi” se prezintă drept evaluator de ofițeri. Problema e simplă: când ești invalidat de un concurs, legitimitatea de a analiza competența altora devine subțire.
Supărarea reală: „butonul” nu mai funcționează
În textul său recent, publicat pe blogul unde titlurile conțin cu preponderență cuvântul ”între”, Șchiopu atacă un director general adjunct al Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) și pe ministrul Justiției. În percepția autorului criticii, motivul ar fi că „șmecherii lui nu mai sunt promovați” și nu mai sunt mutați „la comanda lui ca în vremurile trecute”. E „normal să fii supărat când nu îți mai ies combinațiile cu mutările și cu numirile în funcții” — cel puțin aceasta este acuzația care circulă în spațiul public, prin penitenciare. Mai ales într-un context în care actuala conducere a ANP și Ministerul Justiției par hotărâte să verifice procedurile și să limiteze practicile contestate în trecut. Când coruția moare, Șchiopu urlă fără predicat.
„Băteam hoții cu lopata peste ochi”
Mitologia personală a lui „nea Florin” completează tabloul grotesc al omului care se laudă că are principii. Fals, Șchiopu are principii doar când îi convine. În ședințe, „nea Florin” evocă epoca în care „bătea hoții cu lopata peste ochi”. Realitatea profesională indică însă că activitatea sa s-a desfășurat preponderent în zona postului de control al Penitenciarului Tg. Jiu, unde deținuții erau văzuți „când treceau prin post”. Distanța dintre legendă și CV produce umor involuntar.
Evaluări cu „doișpe” cuvinte și mitul papiotei
Când cineva al cărui discurs gravitează în jurul expresiilor„povestea asta” și „eu pot pricepe că…” decide să ofere lecții de profesionalism, ironia se scrie singură în procesele-verbale ale ședințelor în care participanții își dau coate când bătrânelul deschide gura. Ofițerii și agenții care au promovat examene reale nu pot fi descalificați printr-un text de blog cu audiență de maxim două cifre, construit din resentiment că nu mai este ”la butoane” și din nostalgie pentru vremurile când era servit la mutările și împuternicirile ”alor lui”. Sistemul penitenciar are nevoie de competență, nu de reconstituiri epice despre vremuri în care „butonul” funcționa. Dacă actuala conducere încearcă să rupă dependența de rețele informale și de influențe sindicale opace, dezbaterea trebuie purtată cu argumente, nu cu propoziții fără predicat. Coruția prmovată de la Tg. Jiu, prin telefon, trebuia oprită. Și, că s-a oprit, Șchiopu a intrat în sevraj și a început cu amenințări.
