penitenciare.info

Un mesaj care ar trebui să cutremure întreaga conducere ANP.

Asta îmi transmite un fost angajat. După ce a citit ce apare pe blogurile sindicale și în mass-media și a discutat cu colegi din poliția penitenciară, un fost polițist de penitenciare mi-a trimis un mesaj care ar trebui să cutremure sufletul oricărui angajat cu grade, de la cel mai mic la cel mai mare: A fost odată un ANP… Păcat! Câteva cuvinte care sună a rămas-bun. Nu de la o profesie din care omul a ieșit deja, ci de la o instituție pe care nu o mai recunoaște.

ANP tace și deznădejdea se adâncește.

Ce ar trebui să se mai întâmple în sistemul penitenciar pentru ca cei care îl conduc să își revină? Conducerea ANP pare retrasă în cochilie, așteptând să treacă sentimentul acesta al deznădejdii care a cuprins inima atâtor polițiști de penitenciare rămași în afara cercului relațional al puterii. Numai că deznădejdea nu trece pentru că șefii tac. Se adâncește. Iar odată cu ea se pierde încrederea unor oameni care nu cer privilegii, ci motive să nu își plece capul când vorbesc despre instituția în care muncesc.

Nepăsarea de sus devine deznădejdea de jos

Cei din jurul șefimii ANP nu par să resimtă la fel de tare situația. Protejați de apropierea de putere, poate nici nu mai aud ce spun colegii lor. Iar actualul director general fie nu percepe gravitatea propriilor fapte și consecințele lor imediate, pe termen mediu sau lung, fie îl doare la patină, cum a lăsat impresia de fiecare dată când a comis-o și a avut sprijin extern. Între timp, pentru cei din afara cercului, nepăsarea de sus devine deznădejdea de jos. Câtă încredere trebuie să se mai piardă până când acest strigăt va fi auzit?

Cine și-ar fi imaginat că, în incinta unei unități mici, care nu custodiază nici măcar o persoană privată de libertate, poate avea loc o „evadare”?

S-a întâmplat la ULACPP – Unitatea de Logistică și Achiziții Centralizate a Poliției Penitenciare, unitate care beneficiază, în plus, de paza asigurată de Penitenciarul Jilava. Și totuși, aceasta a reușit „performanța” de a înregistra primul său caz de evadare.

Ce-i drept, nu vorbim despre o persoană oarecare, ci despre un om cu aproape 25 de ani de experiență în sistemul penitenciar. Așadar, putem presupune că știa foarte bine pe unde se află fiecare „gaură în gard”.

Personajul a trecut glonț prin PC1 ULACPP, a traversat platoul Penitenciarului Jilava, a luat masa la popota unității — pentru că nu se cade să evadezi cu stomacul gol —, a fost chiar și salutat cu „Să trăiți!”, după care, cu burta plină, a trecut prin PC1 al Penitenciarului Jilava și a ieșit pe poartă.

Dus a fost. Nu s-a mai întors.

Colegii de suferință l-au așteptat. Pregătiseră chiar și mici cadouri, pentru că urma ca domnul în cauză să se „libereze”. Au așteptat însă în zadar. Deja evadase.

Poate că partea cea mai tristă a acestei povești este că nimeni nu va pleca în căutarea lui. Nu se va da alarma, nu va fi informată conducerea ANP, iar niciun agent sau ofițer nu își va îmbrăca uniforma pentru a-l căuta prin ploaie. Probabil că nu i se va da nici măcar un telefon, pentru că oricum nu există motive pentru care cineva l-ar suna.

Așa a fost numit în funcție. Așa a condus. Și tot așa a plecat: fără asumare, pe ușa din dos și cu un dispreț evident față de subalternii pe care îi lasă în urmă.

Pensie liniștită, domnule director adjunct!

ANP modifică regulile de ocupare a funcțiilor. Profesionalismul, împins spre zero?

Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare hotărâtă să reducă exigențele profesionale pentru ocuparea unor funcții, inclusiv a celor de ofițer. Prin Ordinul directorului general nr. 988 din 16.10.2026, ANP a modificat condițiile specifice de ocupare a mai multor posturi. Printre acestea se află și funcția de ofițer secretariat, pentru care cerința privind cursul de arhivistică a fost înlocuită cu cea privind cursul de arhivar. O modificare care ridică o întrebare fundamentală: ANP urmărește profesionalizarea personalului sau reducerea standardelor până când aproape oricine poate îndeplini condițiile?

Diferența este importantă. Arhivistul, cod COR 262101, este o ocupație asociată pregătirii de specialitate la nivel superior, în timp ce arhivarul, cod COR 441501, este o ocupație distinctă, pentru care există programe de perfecționare destinate persoanelor cu studii medii. Cu toate acestea, ANP introduce expres cursul de arhivar printre cerințele acceptate pentru ocuparea unei funcții de ofițer secretariat. Studiile superioare rămân obligatorii, însă exigența privind pregătirea profesională complementară este modificată. Ce justificare profesională are această decizie și cine a demonstrat că noua pregătire este suficientă pentru responsabilitățile funcției?

Ionela CHIȚAN. Ce înseamnă managementul Serviciului Cabinet?

Ionela CHIȚAN, șefa Serviciului Cabinet din ANP, conduce tocmai structura care ar trebui să reprezinte un reper de rigoare, organizare, competență și responsabilitate. Potrivit Ordinului nr. 988/16.10.2026, modificarea condițiilor de ocupare a funcției de ofițer secretariat are la bază inclusiv adresa Serviciului Cabinet nr. 43920/SC/2026. Prin urmare, șefa acestei structuri trebuie să explice care au fost argumentele manageriale și profesionale ce au determinat propunerea.

Ce anume a constatat Ionela CHIȚAN în activitatea Serviciului Cabinet încât a devenit necesară modificarea condițiilor de ocupare a funcției de ofițer secretariat? Lipsesc candidații pregătiți? Sunt condițiile prea exigente? Nu mai are ANP nevoie de specialiști în arhivistică? Sau conducerea consideră că responsabilitățile acestei funcții pot fi îndeplinite cu o pregătire profesională mai puțin specializată? Un șef care propune modificarea standardelor profesionale trebuie să prezinte o analiză a nevoilor structurii, a competențelor necesare și a efectelor asupra calității activității. Unde este această analiză?

Aproximativ 15.000 de lei net lunar. Pentru ce rezultate?

Potrivit informațiilor semnalate, Ionela CHIȚAN ar beneficia de venituri salariale de aproximativ 15.000 de lei net lunar. La acest nivel de remunerare, așteptările privind calitatea managementului sunt pe măsură. Conducerea Serviciului Cabinet nu ar trebui să însemne doar administrarea circuitului documentelor, introducerea și scoaterea mapelor din biroul directorului general, spălatul veselei conducerii ANP ori bârfele cu subalternii. Acestea sunt activități de șef de Cabinet?. Managementul presupune organizarea eficientă a structurii, dezvoltarea competențelor personalului, îmbunătățirea procedurilor și creșterea performanței profesionale.

Care sunt rezultatele manageriale ale Ionelei CHIȚAN? Ce proceduri a simplificat? Ce măsuri de profesionalizare a inițiat? Ce standarde de calitate a introdus? Cum a îmbunătățit activitatea Serviciului Cabinet? Dacă una dintre inițiativele promovate de structură este acceptarea unui curs de arhivar pentru o funcție de ofițer, ANP trebuie să demonstreze că această modificare răspunde unei nevoi profesionale reale. Funcția de conducere trebuie justificată prin rezultate, nu doar prin poziția ocupată în organigramă și apropierea de biroul directorului general.

Autodistrugerea profesională a ANP. Cine își asumă coborârea standardelor?

O instituție care dorește să devină mai performantă investește în competențele angajaților, stabilește criterii profesionale riguroase și construiește mecanisme de selecție bazate pe pregătire și experiență. În schimb, ANP a ales să modifice condițiile de ocupare a unor funcții, fără ca documentul analizat să prezinte o evaluare detaliată a efectelor asupra calității profesionale. Nu contestăm dreptul instituției de a actualiza cerințele, ci absența unei justificări convingătoare pentru modificarea nivelului de pregătire solicitat. În ANP se merge pe principiul: cum e turcul, și pistolul? Dacă acesta este nivelul managementului, să nu ne mai mirăm de nivelul standardelor profesionale impuse subalternilor. Când șefii coboară ștacheta, de ce ne-am aștepta ca ANP să ridice nivelul profesional?

Unde vrea ANP să ajungă cu profesionalismul? La zero? Dacă astăzi consideră că pregătirea pentru ocupația de arhivar este suficientă pentru componenta de specialitate a unei funcții de ofițer secretariat, ce alte condiții profesionale vor fi relaxate mâine? Cine stabilește limita până la care pot fi reduse exigențele? Și cine răspunde atunci când calitatea activității profesionale a polițiștilor de penitenciare începe să sufere?

Domnule Bogdan BURCU, doamnă Ionela CHIȚAN, profesionalizarea Poliției Penitenciare nu se realizează prin adaptarea permanentă a condițiilor la nivelul minim de pregătire disponibil. Care este etalonul prostiei în ANP? Întrebăm ca nu cumva să-l atingem din greșeală, tot coborând standardele profesionale pentru ocuparea funcțiilor de ofițer. Sau poate l-am depășit deja, iar conducerea ANP încă lucrează la stabilirea unui nou minim? Dacă ANP dorește să construiască o Poliție Penitenciară modernă, trebuie să explice cum contribuie aceste modificări la creșterea competenței profesionale.

Înainte să mai modifice standardele pentru ocuparea funcțiilor, conducerea ANP ar trebui să demonstreze că știe ce competențe are nevoie să dezvolte. Altfel, riscă să transforme deprofesionalizarea într-o nouă politică. AMIN!