penitenciare.info

Am văzut anunțul de la Penitenciarul Slobozia pentru ocuparea funcției de director adjunct economico-administrativ. Detașare, împuternicire, mutare în interesul serviciului. Și, ca de fiecare dată când văd astfel de anunțuri pentru funcțiile de top din Poliția Penitenciară, mă încearcă aceeași stare: nemulțumire, supărare și frustrare.

DUPĂ 20 DE ANI, SISTEMUL ÎȘI CAUTĂ DIRECTORI DIN UȘĂ ÎN UȘĂ.

M-am angajat în sistem acum aproape două decenii. Pe vremea aceea era o onoare să ajungi șef serviciu. Director adjunct era deja o performanță. Directorul unei pușcării era un om care inspira respect. De director general sau director general adjunct nici nu mai vorbesc. Nu pentru că erau perfecți, ci pentru că funcțiile acelea păreau rezervate oamenilor care construiseră ceva în sistem.

PACIARIZII AU ÎNLOCUIT ELITA

Astăzi mă uit în jur și văd tot felul de paciarizi cocoțați în funcțiile astea pe criterii de prietenie, rudenie, amantlâc sau pentru că duc câte o plasă cu produse d-ale gurii cui trebuie. Știu cazuri concrete. Nu povești. Cazuri.

Toate nulitățile pământului au aspirații de director sau director adjunct. Toți neterminații și neterminatele care faultează logica, citesc stângaci discursuri scrise cu ChatGPT și nu sunt în stare să lege două idei fără foaie în față se văd mari șefi și mari șefe de pușcării.

Oare nu le este rușine?

De fapt, întrebarea nici nu-și are rostul. Prostul nu are rușine. Pentru că nu-și cunoaște limitele. Tocmai de aceea tânjește după funcții pe care nu le poate duce.

UNDE SUNT CADRELE?

Dar, culmea, nici asta nu mai este cea mai mare problemă. Oameni există. Nu poți admite că în 13.000 de polițiști de penitenciare nu găsești 200 de elite.

Cea mai mare problemă este că sistemul nu are capacitatea să identifice oamenii buni, profesioniști.

Uitați-vă la anunțul de la Slobozia. Uitați-vă câte variante sunt puse pe masă pentru ocuparea unei singure funcții: detașare, împuternicire, mutare. De ce? Pentru că nu mai există rezerva de cadre despre care ani de zile ni s-a vorbit ca despre cea mai mare realizare a DMRU.

Realitatea este alta.

La unele funcții, mai ales în zona economică, se fuge de ele de parcă te-ar uda cineva cu apă clocotită la intrarea în serviciu. Iar când ajungi să cauți directori aproape cu disperare, problema nu mai este omul care refuză funcția. Problema este sistemul care nu mai produce oameni pregătiți pentru ea.

Aici ar trebui să intervină DMRU.

DMRU SINE VIRTUTE EST

Supușii sufletului de la DMRU, cei fără personalitate sau cu momițele scopite, nici măcar agenți constatatori nu au capacitatea sau curajul să fie. Să observe ceea ce vede orice om care circulă prin pușcării. Să-l tragă de mânecă pe resursistul-șef și să-i spună simplu:

Mă nene, rezerva aia de cadre cu care se fălea ta-tău „Mesia Românu” nu ajută deloc Poliția Penitenciară.

Dar cine să spună? Resursiștii lui Tudoroiu n-au curaj nici să respire fără comandă, dar să mai aibă idei proprii. Ideea de a schimba ce încă mai poate fi schimbat.

Timpul trece, leafa merge. Singura activitate care se face constant și cu profesionalism în Poliția Penitenciară este pupatul în fund pentru majorarea salarială de 50%.

DIRECTORII LUI GEO

Între timp, Geo Burcu mai pune câte un amețit sau câte o amețită șef ori șefă de pârnaie. Cu unii a dat-o de gard. Cu alții chiar a doborât gardul. Cu câțiva a nimerit-o, dar pe aceia îi numeri pe degetele unei mâini blege, din care mai lipsesc și două degete. Norocul nostru e că directroul general nu e ranchiunos și frustrat ca predecesorii. Unii dintre predecesori nici carte nu știau, mai ales ăia care au făcut facultatea la particulară, cu prezența la domiciliul studentului. Asta ne mai lipsea…

Și nimeni nu pare să observe că adevărata criză a Poliției Penitenciare nu este lipsa banilor, nici lipsa posturilor, este lipsa capacității factorilor de conducere de a identifica oameni competenți care pot conduce sistemul.

Asta transmite, fără să vrea, anunțul de la Penitenciarul Slobozia. Nu că este vacant un post de director adjunct, ci că sistemul caută, tot mai des, oameni pe care nu e capabil să-i găsească.

DMRU mortuum est. Nondum id intellexit. (DMRU a murit. Încă nu și-a dat seama.)

Și atunci nu pot să nu mă întreb:

Ce blestem a cuprins sistemul penitenciar de s-a ales cu noi în el?

Doamne ferește…

Se poate și mai rău?

Din păcate, privind în jur, încep să cred că da.

SNPP continuă aceeași strategie: fotografii, lozinci și atacuri către alte sindicate din Poliția Penitenciară, mai precis către FSANP, în timp ce încearcă să își convingă membrii că participă la „marile negocieri” pe salarizare. Doar că programul oficial al întâlnirilor de la Ministerul Muncii spune altceva. Haideți să vedem ce spune! Logica bate minciuna, flăcăi „senepepei”.

Graficul oficial demontează minciuna SNPP

Marți, 26.05.2026, între orele 16:00 – 18:00, au avut loc consultări cu confederațiile sindicale reprezentative, NU cu federațiile din sistemul penitenciar, NU cu sindicatele din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. FSANP a fost prezent prin CNS Cartel ALFA, confederație reprezentativă la nivel național, care a participat oficial la discuțiile privind noua lege a salarizării, conform graficului din poză.

Confederațiile marți, federațiile vineri

În schimb, vineri, 29.05.2026, între orele 14:00 – 15:30, sunt programate consultările cu federațiile și sindicatele reprezentative din familia ocupațională Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. Acolo participă oficial federațiile din penitenciare, inclusiv FSANP și “luptătorul de albun foto” SNPP (Publisind). Așadar, tehnic și procedural, SNPP (Publisind) nu avea cum să negocieze astăzi salarizarea polițiștilor de penitenciare exact așa cum încearcă să își mintă membrii pe Facebook.

Poza s-a făcut, negocierea unde e, flăcăi?

Și atunci întrebarea rămâne simplă:

Ce a negociat concret SNPP cu ministrul Dragoș Pîslaru?

Ce articol din lege?
Ce coeficient?
Ce spor?
Ce amendament?
Ce categorie profesională?

Sau membrii trebuie să creadă iar că o fotografie făcută într-o sală înseamnă automat „luptă pentru salarii”? Flăcăi senepepiști, în era tehnologiei, să minți nu se mai poate, că te prinde lumea cu „cioara vopsită”. Ce rușinos! Schimbați tactica, pentru că nu mai ține prostitul membrilor cu poze!

FSANP declară război clasei politice, SNPP atacă FSANP.

În timp ce FSANP folosește toate mijloacele posibile — consultări oficiale, dialog cu PSD, PNL, USR, AUR, apariții publice în platouri de televiziune, presă scrisă și presiune constantă pe decizie — pentru a influența legea salarizării, SNPP pare concentrat aproape exclusiv pe atacarea FSANP și pe propaganda mincinoasă contra propriilor membri de sindicat.

Polițiștii de penitenciare au început însă să vadă diferența dintre negociere reală și marketing sindical cu poze răsuflate.

P.S. Dacă tot vă dați „anti-publicitate” și pretindeți că sunteți concentrați exclusiv pe „rezolvarea problemelor”, atunci de ce ați transformat o poză care reprezintă o simplă prezență într-o sală într-un atac ieftin pe Facebook la adresa FSANP?

În Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), șefii de direcții și de structuri nu mai conlucrează, ci se sabotează. Invidia, ura și fuga de răspundere au transformat conducerea centrală a sistemului penitenciar într-un grup de oameni care funcționează separat, fiecare pentru propria imagine, propria funcție și propria supraviețuire. În trecut, în vechea clădire a ANP, șefii de direcții se întâlneau, discutau probleme sistemice, căutau soluții și încercau să țină sistemul în picioare. Astăzi, în noua clădire de pe Calea Floreasca nr. 39, ai impresia că funcționează mai multe multinaționale cu obiecte de activitate fundamental diferite, fără nicio legătură una cu alta. Sectorul medical ridicat la fileu de FSANP este doar un sector „ajuns la perfuzii”. În realitate, întregul sistem penitenciar respiră greu. Poliția Penitenciară mai are oxigen doar de două respirații. Dacă nu se așează factorii de conducere la masă și să înceapă să trateze problemele cu responsabilitate, sistemul penitenciar moare.

Consiliile de conducere au devenit ședințe de tăcere și slugărnicie

În trecut, Consiliile de Conducere ale ANP erau animate de discuții despre problemele reale ale penitenciarelor. Se vorbea despre incidente, lipsă de personal, siguranță, coordonare și vulnerabilități. Astăzi, ședințele sunt axate aproape exclusiv pe dialogul dintre directorul general și sindicatele reprezentative. Directorii și șefii de structuri stau ca niște spectatori: nu vorbesc, ascultă și tac slugărnic. Nu vin pregătiți, nu au soluții, sunt puși în fața faptului împlinit și habar nu au ce se întâmplă în unitățile pe care ar trebui să le coordoneze. Oameni plătiți să conducă sistemul penitenciar ajung să afle problemele grave din pușcării de la sindicate, din presă sau după ce explodează câte un scandal.

Cum să mai funcționeze sistemul când „capul s-a împuțit”?

Cunoașteți expresia „Peștele de la cap se împute, dar de la coadă se curăță.”? Nu poți avea pretenția ca penitenciarele să funcționeze când tocmai zona care ar trebui să gândească, să coordoneze și să prevină s-a transformat într-o adunare de funcții fără reacție, fără soluții. Dacă tot folosim proverbul cu peștele care se împute de la cap, atunci trebuie spus direct: „capul sistemului penitenciar s-a împuțit”. Iar când conducerea Aparatului Central (ANP) nu mai funcționează ca o echipă omogenă, fiecare penitenciar începe să se descurce singur, după noroc, după instinct de conservare. Asta este coordonare? NU! Este începutul unei prăbușiri a sistemului penitenciar pe care mulți o văd, dar prea puțini au curajul să o spună public. Apropo, ce au spus directorii la chermeza din Poiana Brașov?