Două comentarii… De atât a fost nevoie pentru a descrie mai corect starea sindicalismului din Poliție și din Penitenciare decât o fac multe ședințe și bloguri sindicale.
Vasile Stoica a scris fără ocolișuri pe Facebook, la o postare a Sindicatului Diamantul (Emil Păscut):
„Uniți-vă toți într-un singur mare si puternic sindicat! Atunci vom fi o forță importantă si vom fi luați in seamă! Dar cred ca VOI nu doriți acest lucru, un singur sindicat mare si puternic care poate da o lovitură de BAROS oricui nu convine, deranjează! Sănătate tuturor va doresc!
Este ca am dreptate?”
Alianța care a făcut istorie și apoi s-a rupt
Iar răspunsul lui Cosmin Dorobanțu a venit exact din locul în care s-a rupt totul:
„Vasile Stoica, putem face o alianță care sa nu se rupă ca alianța din 2021. Păcat! Alianța Poliție – Penitenciare a făcut istorie. Dar a rămas ISTORIE, din păcate. Interesele sunt mai mari decat orgoliile. Iar orgoliile în sindicalism sunt ca cele din politică, MARI.”
Orgolii sindicale, probleme reale
Adevărul e simplu și urât pentru mulți lideri sindicali: Membrii nu mai sunt impresionați de zeci de sigle kitsch, colorate strident, de federații și de confederații care trăiesc aproape exclusiv din poze de grup și autopromovare de proastă calitate, de șnururi, brelocuri, tombole, abonamente la sală sau de parteneriate cu saloane de înfrumusețare prezentate drept „activitate sindicală”.
Tot mai mulți oameni sunt scârbiți de transformarea sindicalismului într-un club de imagine și beneficii de vitrină prăfuită. Pentru că adevăratul rol al unui sindicat nu este să împartă accesorii și reduceri comerciale, ci să reprezinte angajații și să ducă o luptă permanentă, directă și incomodă cu angajatorul și cu statul (Parlamentul, Guvernul, ministerele etc.) atunci când drepturile oamenilor sunt lovite.
Când fiecare lider vrea să fie „principalul reprezentant”, rezultatul este exact cel de azi: sindicate rupte, alianțe făcute pe termen scurt și oameni care încep să nu mai creadă în nimic.
MAI – MJ, IGPR – ANP profită de dezbinare
Alianța Poliție – Penitenciare din 2021 a fost unul dintre puținele momente în care oamenii din structurile de forță au transmis presiune reală. Pentru prima dată după mult timp, polițiștii, militarii, polițiștii de penitenciare, jandarmii, pompierii, SRI, SIE, SPP, STS au văzut coordonare, reacție comună și capacitatea de a scoate sistemul din confort.
Trădări, orgolii, competiție internă
După aceea au revenit trădările, orgoliile, suspiciunile și competiția internă. Exact boala care macină de ani de zile sindicalismul din Poliție și din Penitenciare.
Polițistul din teren plătește nota
Între timp, polițistul, militarul, polițistul de penitenciare, jandarmul, pompierul, angajatul din SRI, SIE, STS, SPP merg în continuare în serviciu cu aceleași probleme: salarii și pensii „furate” prin OUG, lipsă de personal, ture sufocante, stres, șefi incompetenți, atacuri asupra veniturilor și nesiguranță profesională și personală. Iar conducerile (șefii din poza articolului) instituțiilor de forță profită perfect de spectacolul dezbinării sindicale. Pentru că un sindicalism împărțit în tabere nu pune presiune reală, ci mimează acțiunea.. Nici măcar zgomot nu mai curajul să facă unele sindicate. Despre militari, jandarmii, pompierii, SRI, SIE, SPP, STS, unde nu există sindicate, Dumnezeu cu mila…


